Trump este prea multă acțiune și prea puțină gândire

Bombardamentul tarifar al lui Donald Trump a sfâșiat regulile după care elitele occidentale au trăit în ultimii 35 de ani: regulile unei economii globalizate sub tutela benignă a unei Pax Americana.

Ce urmărește Trump? Sunt tarifele cel mai bun mod de a-și atinge obiectivele? Punctul de plecare al unui răspuns trebuie să fie agenda prezidențială Trade Policy 2025, relatează The New Statesman. Aceasta se concentrează pe efectul negativ al dificitului comercial asupra industriei.

Locurile de muncă din industria prelucrătoare americană au cunoscut un declin accentuat: de la 17 milioane în 1993 la 12,7 milioane în prezent.

Principala cauză, susține agenda Trump, este egoismul „elitelor globaliste”, care, prin exportul producției, s-au îmbogățit pe seama lucrătorilor americani. Practicile comerciale neloiale ale concurenților, cum ar fi manipularea monetară, perceperea de TVA la exporturile americane (UE) sau furtul de proprietate intelectuală (China), sunt menționate, dar numai în treacăt. Boala este de origine internă. Scopul agendei este de a înlocui ideologia consumeristă a globaliștilor cu o filosofie productivistă.

America înregistrează un deficit comercial din 1975 – adică de 50 de ani. De ce au fost dispuse alte țări să plătească pentru stilul de viață american ? Deoarece America oferă servicii altor țări dispuse să-i împrumute bani: un fel de taxă voluntară.

Statele Unite au plătit cea mai mare parte a costurilor NATO, au oferit un refugiu sigur pentru rezervele valutare și, prin consumul lor prodigios, au menținut expansiunea economiei mondiale. Dar prețul a fost supraevaluarea progresivă a dolarului, care a erodat industria americană și a creat un sistem financiar masiv supraîmprumutat.

Fără o creștere a exporturilor, economia SUA se va prăbuși

Întrucât nicio administrație americană nu se poate angaja deschis să slăbească dolarul, singurele metode de reducere a deficitului rămân restricțiile directe asupra comerțului. Dintre acestea, tarifele sunt cele mai vechi și cele mai neîndemânatice: reduc importurile fără a crește exporturile.

Consumul american va scădea, dar fără o creștere a exporturilor, economia SUA se va prăbuși. În cazul în care alte țări iau măsuri de retorsiune, rezultatul va fi o scădere globală a consumului – adică o prăbușire globală.

Magnatul Warren Buffett a numit tarifele „arme de război”. Atunci când economia mondială își va reveni, va fi înțesată cu armament economic, care, în trecut, a fost uneori preludiul unor războaie reale.

Cu siguranță nu este ceea ce Trump, pacificatorul, spune că își dorește. În cel mai bun caz, își vede tarifele ca pe monede de schimb pentru acorduri comerciale, mai degrabă decât niște elemente permanente. În cel mai rău caz, Trump este prea multă acțiune și prea puțină gândire.