S-a presupus că sancțiunile asupra sectorului petrolier din Rusia ar fi atât de dure încât l-ar forța rapid pe Vladimir Putin să ceară o înțelegere. Din păcate, nu a funcționat așa.
Donald Trump este gata să impună ”sancțiuni majore Rusiei atunci când toate țările NATO vor fi de acord și vor începe să facă același lucru și când toate țările NATO vor înceta să mai cumpere petrol din Rusia”.
Președintele american are drepte. Există numeroase dovezi că sancțiunile au fost ignorate în tăcere, notează The Spectator. Potrivit Centrului pentru Cercetare în Domeniul Energiei, Turcia este al treilea cel mai mare cumpărător de combustibili fosili ruși după China și India, urmat de două state membre ale Uniunii Europene, Ungaria și Slovacia. UE însăși își propune să încheie toate contractele cu Rusia abia în 2028.
Strategia aliaților Ucrainei nu funcționează în mod evident. În iunie, Rusia a obținut 290 de milioane de euro din exporturile de țiței cu nave sancționate, în principal către India și China.
În 2024, China a achiziționat o cantitate record de peste 100 de milioane de tone de petrol rusesc, aproape 20% din totalul importurilor sale de energie.
Petrolierele își schimbă periodic proprietarul, navighează fără asigurări occidentale și, cel mai adesea, sub pavilion străin. În ciuda sancțiunilor, economia Rusiei a crescut cu 4% anul trecut. Volumul de petrol rusesc transportat de tankere neasigurate a crescut de la 2,4 milioane de barili pe zi în iunie 2023 la 4,1 milioane în iunie 2024, potrivit unui raport publicat de Kiev School of Economics (KSE).
Rusia se bazează pe exporturile de petrol și gaze pentru aproximativ un sfert din veniturile sale bugetare, care finanțează economia și fondul de război.
Desigur, America își permite să fie dură: este auto-suficientă în ceea ce privește petrolul și gazul. Nu are nevoie să importe nimic din Rusia.
Pe de altă parte, Europa nu se poate aștepta ca SUA să suporte toate consecințele sancțiunilor dacă ceilalți membri NATO nu se implică.