Trăim într-o lume în război

Când i s-a cerut, în 2020, să imagineze lumea de după Covid, scriitorul francez Michel Houellebecq a proclamat, destul de exact, că „va fi la fel, doar că va fi puțin mai rău”. Nu este nevoie de un ghicitor pentru a prevedea că același lucru va fi valabil și în 2024.

Anul 2023 a fost marcat de cea mai mare recrudescență a conflictelor armate la nivel mondial din 1945 încoace: 2024 va fi și mai rău. Trăim, dacă nu un război mondial, atunci o lume în război, marea postglobalizare care se luptă pentru a împărți prada a ceea ce a fost odată imperiul unipolar al Americii.

Unii analiști susțin că aceasta va fi o perioadă care va marca o epocă la fel de mult ca sfârșitul anilor ’40 pentru Marea Britanie sau 1991 pentru Rusia.

Spre deosebire de cele două războaie mondiale, marile puteri rivale nu provoacă direct superputerea – cel puțin nu încă. În schimb, relatează UnHerd, hegemonia americană este contestată în mod indirect, pe măsură ce rivalii săi ciugulesc la marginile imperiului, vizând statele-client mai slabe, convinși fiind că Statele Unite nu posedă acum nici capacitatea logistică, nici stabilitatea politică internă necesară pentru a-și impune ordinea în lume.

În anii ’90 și 2000, la apogeul momentului său unipolar, SUA au făcut din aproape toată lumea statul lor client, scriind cecuri pentru securitatea acestora pe care acum se chinuie să le încaseze: la fel ca falimentul, declinul vine la început încet, apoi deodată.

Tema principală a anului 2024, ca și cea a anului 2023, va fi aceea a unei supraîntinderi imperiale care va precipita retragerea din dominația globală. De la Marea Roșie la Donbas, din jungla Americii de Sud până în Orientul Îndepărtat, instituția americană de securitate se află în situația de a se lupta pentru a stăpâni incendii locale care amenință să devină o mare conflagrație.

În urmă cu doar șase luni, Rusia a fost angajată într-o discuție publică și viguroasă cu privire la necesitatea de a efectua un atac nuclear fie în Ucraina, ca avertisment împotriva Occidentului, fie împotriva Occidentului însuși.

Sentimentul de criză a devenit atât de endemic, atât la nivel global, cât și intern, încât cea mai periculoasă escaladare nucleară de la Războiul Rece încoace a trecut în mare parte neobservată.

Ar trebui să fim recunoscători că acest moment a trecut, dar faptul că a trecut este în sine o dovadă a slăbiciunii poziției globale a Americii.

Ca într-un joc de șah de nepătruns, liniile de luptă din Ucraina abia dacă s-au mișcat în acest an, dar așteptările privind rezultatul războiului au fost total inversate. Rusia are potențial ofensiv reînnoit și resurse pentru a-l plăti.

Până în 2023, Ucraina și susținătorii săi occidentali au pariat o încheiere cu succes a războiului pe un singur atac în sud-estul țării, care să străpungă liniile de apărare ale Rusiei și să amenințe poziția acesteia în Crimeea și pe coasta Mării Negre, forțându-l pe Putin, umilit, să negocieze pacea. Acest pariu a eșuat, iar acum nu mai există nicio cale viabilă către definiția expansivă a victoriei adoptată de Zelenski.

De-a lungul graniței de nord și în spatele liniilor actuale din est, forțele ucrainene sapă în grabă linii defensive, sperând să atenueze puterea ofensivă resurgentă a Rusiei. Putin nu manifestă nicio înclinație spre negocieri de pace fără ca Ucraina să facă concesii teritoriale și politice care nu se pot distinge de capitulare.

Dar, în timp ce Kievul se luptă, hegemonul își pierde deja interesul față de Ucraina, distras din nou de încurcăturile sale de zeci de ani din Orientul Mijlociu.

Atunci când trimișii SUA imploră Israelul să reducă atacurile în Gaza, premierul Netanyahu promite imediat că le va intensifica. Chiar și în timp ce planificatorii americani se îngrijorează de erodarea prețioaselor lor stocuri de muniții de către războiul din Ucraina, Israelul consumă proviziile donate de SUA într-un ritm alarmant.

Până când SUA își va putea crește producția de muniții și își va reface arsenalul, ceea ce ar putea dura ani de zile, fiecare obuz tras în Gaza sau în estul Ucrainei slăbește puterea de descurajare a Americii.

SUA va avea dificultăți în a purta războaie de mare intensitate și de durată. De asemenea, nu doar soarta Ucrainei, ci și a alianței NATO va fi determinată de lupta pentru putere de la Washington.

Lumea trăiește cel mai periculos moment din ultimele decenii, iar logica evenimentelor, în toate teatrele de operațiuni, conduce la o escaladare și mai mare în acest an.