Trăiască votul… aprobat de Franța!

Ce n-au reușit diplomații ruși cu valize de bani și propagandă de subsol, așa cum s-a insinuat pe la tv, încearcă acum „eurocrații” francezi cu aplomb și superioritate colonială. Bineînțeles, analiștii politici tac, de data asta! Declarațiile recente ale eurodeputatei Valérie Hayer, lideră a grupului Renew Europe (fondat de Dacian Cioloș, proaspăt impus de Macron consilier la Cotroceni) și membră marcantă a partidului președintelui Emmanuel Macron, reprezintă un gest de o gravitate inacceptabilă: o ingerință fățișă, arogantă și nedemocratică în alegerile prezidențiale din România.

„Vom face tot ce putem pe teren pentru a ne asigura că viitorul președinte al României este pro-european”, spune Hayer cu o nonșalanță care nu ar trebui să aibă loc într-o Europă a respectului reciproc și a suveranității naționale. Mai lipsea să ne zică direct: „Români, votați cu cine vrem noi!”.

Ceea ce face Valérie Hayer este, pur și simplu, campanie electorală în favoarea unui candidat, pe teritoriul unui stat membru independent. Nu este o metaforă, nu e o simplă opinie exprimată. Este o intervenție directă, de pe o poziție de putere, în procesul democratic al unei alte țări. O manipulare politică acoperită cu lozinci europeniste, livrată cu aerul de superioritate tipic al celor care, de la Paris, cred că Europa este, de fapt, Franța și toți ceilalți membri sunt doar vasali.

Nu, doamnă Hayer! Nu voi, coloniștii francezi, decideți cine este „bun” sau „rău” pentru România! Nu Parisul votează la București! Nu Bruxellesul are ultimul cuvânt! Votul românilor – fie el pro-european, suveranist de orice altă natură – nu este un test de loialitate față de Emmanuel Macron sau față de agenda progresist-neomarxistă impusă de elitele occidentale. Compararea alegerilor din România cu scenariile din Ungaria și insinuarea că un vot greșit ne-ar transforma automat într-un „stat pro-Putin” este o insultă directă la adresa noastră ca popor, ca națiune independentă. Este exact genul de presiune ideologică care discreditează ideea de proiect european și hrănește euroscepticismul.

Dacă există vreun risc, acela e ca România să devină colonie franceză. Și nu vrem asta, cum nu vrem nici să fim teren de testare pentru strategiile electorale ale grupului Renew. După 30 de ani de democrație chinuită, avem și noi dreptul să ne alegem singuri președintele, fără ca vreo funcționară de la Bruxelles să ne spună pe cine trebuie să votăm.

Mesajul taberei Macron nu este doar o gafă diplomatică. Este un act de neocolonialism politic mascat sub aparența grijii pentru „statul de drept”. Este o palmă dată suveranității României, într-o epocă în care respectul față de alegător și față de voința poporului ar trebui să fie sacrosancte.

Din păcate, această ingerință nu a fost condamnată ferm, public și fără nuanțe de către întreaga clasă politică de la București și de către autorități. Unde este MAE? Unde este Avocatul Poporului? Unde este AEP? Sau suveranitatea României e apărată doar când vorbim de „ingerințe rusești”?

Unde sunt acum vocile care urlau ani la rând împotriva interferențelor rusești? Unde sunt presa progresistă, societatea civilă și toate ONG-urile care făceau spume la gură pentru niște zvonuri despre dezinformarea Moscovei? Când Franța vine și se bagă cu bocancii în procesul democratic românesc, totul devine brusc „o luptă pentru valorile europene”, nu-i așa!?

De data asta nu îi mai cheamă ambasadorul la ordine pe candidații noștri (să ne amintim desele vizite întreprinse de Elena Lasconi la Ambasada Franței de la București), de data asta sunt aduși cu avionul direct la Palatul Élysée (să verificăm agenda lui Bolojan, că sigur urmează un nou drum). Sau apar astfel de declarații, precum cea a dnei Hayer – clare, agresive, fără mască diplomatică. Nu mai e vorba de influență subtilă, ci de implicare fățișă, pe față, ca într-un protectorat politic. Și totuși, liniște totală din partea celor care urlau isteric pe Facebook la fiecare memă rusească.

În paralel, Dacian Cioloș lucrează tacit, fără comentarii publice, dar joacă un rol activ în culise. Impunerea sa la Cotroceni pe post de consilier onorific al „interimarului” Ilie Bolojan, cu responsabilități în coordonarea parteneriatelor strategice, coincide cu sprijinul acordat candidatului Nicușor Dan. Partidul REPER, fondat de Cioloș, a anunțat susținerea lui Nicușor, iar primarul Capitalei s-a grăbit să promoveze propaganda LGBT-ist și să promită implementarea acestei ideologii în școli și grădinițe.

Iar dacă nu era suficient, iată și „știrea zilei”: șapte foști ambasadori ai SUA la București – democrați și republicani, deopotrivă – au semnat o scrisoare către poporul român, îndemnându-l să voteze „corect”, adică să pună ștampila pe Nicușor Dan. Cu alte cuvinte: nu mai votați cum vreți voi, ci cum trebuie, altfel „vi se ia sprijinul”! Asta nu mai e diplomație, ci presiune fățișă, încolonare ideologică deghizată în grijă „pentru securitate”.

România nu s-a scuturat de controlul Moscovei doar ca să se pună singură la ordinele Parisului sau ale Bruxellesului. Țara are nevoie de lideri aleși liber, fără amenințări voalate și fără sugestii venite de peste granițe. Alegerile sunt despre ce vrea românul, de la Tulcea până la Arad, nu despre ce vor alde Macron și Ursula. Restul e colonie.