Despre apetitul românilor pentru trădare am mai scris. Și alții, care vedeau aceleași lucruri, au scris la rândul lor. Din nefericire, politicienii nu au prea multă aplecare asupra subiectului. Se simt vizați în mod direct și chestia asta nu le place. Le tulbură mintea și orgoliul, și îi aduce în pragul crizelor de nervi. În mintea lor se văd supraoameni, intangibili, stăpâni peste destinele unei națiuni. Deci, cum să-i ataci pe semizeii cărora, nu o dată, le-am zis că sunt de pripas? Cetățenii aceștia înfumurați și cu tupeu, indiferent cum i-ar chema, se prefac a nu ști că, într-o țară, cel mai mult trădarea se poartă în politică. Omul de rând ce să trădeze?
S-a ajuns în faza în care fiecare trădează pe fiecare. Partidele se trădează între ele, de parcă asta le-ar fi menirea. Bat palma într-un fel, apoi se răzgândesc pentru o ofertă mai generoasă și își schimbă partenerul politic. Senatorii și deputații, personaje triste dintr-o piesă de teatru pe care nu reușesc să o înțeleagă, trădează cu aceeași ușurință. Își înșală și partidul, și electoratul. Intră în Parlament pe lista unui partid și își încheie mandatul pe lista altuia, după ce a mai trecut prin vreo două.
Primar până la pensie
Dacă s-ar face vreun studiu sociologic având ca temă vânzoleala politică probabil că ar ieși la iveală lucruri interesante. Îi spun „vânzoleală” pentru că este termenul cel mai potrivit. În scurtele apariții la televizor, cei chestionați invocă probleme de conștiință. E de râs în hohote. O mare minciună, bună de prostit electoratul naiv la următoarea tură de alegeri. Primarul, bunăoară, își motivează schimbarea partidului pentru că acesta nu este ceea ce a crezut el. Să admitem. Dar aceeași justificare o are și la a doua schimbare. Și la a treia. Și la câte are bafta să ducă în spate. Iar pe traseul acesta îl găsești trecând de două ori prin același partid care, ce să vezi, nu a corespuns conștiinței lui de om politic. Nici prima dată, nici a doua oară. Conștiință politică? Exclus. Mai degrabă pare a fi conștiința trădării. Primarul nu-și trădează atât partidul în care domiciliază temporar, cu viză de flotant pe termen foarte scurt, ci alegătorii. Credeți că își face probleme că a înșelat așteptările celor care l-au votat? Mie nu mi se pare că ar fi vreunul, din moment ce există suficiente partide care îi pot oferi găzduire până la pensie. Și va câștiga de fiecare dată, pentru că aproape toată comunitatea ascultă de el. N-are încotro, pentru că la el sunt banii.
Prizonieri în propria naivitate
La case mari, trădarea este și mai frumoasă. Partidele își ademenesc susținătorii, la constituire, cu un program care să ia fața tuturor. Apoi, îl modifică în așa fel încât nu mai seamănă cu nimic din ceea ce s-a spus inițial. Este tot o formă de trădare. Și tot partidul este cel care se rupe în bucăți, chestiune despre care nu-și mai întreabă adepții dacă e bine sau nu. Asta este marea greșeală a românilor, ei crezând că sunt chiar partidul în care s-au înscris. Nici vorbă. Partidul înseamnă o mână de oameni. Ei hotărăsc în numele altora. Ei au funcțiile și frâiele puterii la discreție. O mână de oameni, nu mai mult. Vă mai mirați că cereți partidului una, iar partidul face ce vrea el? Vă mai surprinde că partidul vă spune ceva și face altceva? Regretabil, dar sunteți prizonierii propriei naivități.
Până și calculatoarele
Cea mai spectaculoasă formă de trădare se întâlnește cu cât urcați mai mult pe scara puterii. Premierul își trădează propriul electorat cu o ușurință dezgustătoare. A promis protecție deplină în fața pandemiei. I-a asigurat pe toți că a luat cele mai bune măsuri și că principala lui grijă este sănătatea cetățenilor. Cetățeni printre care, în mod evident, se află și susținătorii lui și ai partidului. Rezultatele se văd și sunt cunoscute de către toți, nu mai are rost să le înșir aici. A promis o economie înfloritoare. Se vede cât este de dezvoltată, din moment ce inclusiv pentru asta îl așteaptă o moțiune de cenzură. Chiar și președintele a trădat. Și o va face în continuare, cât va sta la Cotroceni. A promis o „Românie normală”. Așa arată? Sigur nu altfel? În condițiile astea, mie mi se pare că și-a trădat nu numai susținătorii, câți or fi fost cu adevărat, ci până și calculatoarele care l-au scos președinte.