Guvernul a sesizat CCR-ul pe o temă importantă: ”Parlamentarii nu au identificat sursele clare de finanțare”A apărut întâi un cetățean căruia nu am motive să-i spun președinte, un cetățean care ne-a zis să nu ne temem dacă, în perioada următoare, vom strănuta. După câteva zile, cei care strănutau au început să moară. Domnul acela nu a mai apărut pentru a-și cere scuze. Ne-a zis doar să schimbăm canalul dacă iese vreun politician și-l contrazice, pentru că el vrea să demitizeze strănutul. De șase luni strănutăm și murim, așteptând să nu ne temem. Ca să ne încurajeze, guvernul a trimis poliția să ne apere. Ne păzea porțile, să nu ieșim din case. Apoi a trimis și armata, să tragă cu mitralierele după strănutul care lua peste picior guvernarea.
Așa am ajuns noi țara în care guvernul este mai bolnav decât poporul. El, de prostie, noi – de furie că ne-am lăsat conduși de niște cârpaci. Apoi, guvernul a ținut să ne liniștească. Ne-a asigurat că sunt spitalele și depozitele pline de orice împotriva strănutului. Și chiar și mințile medicilor cei mai medici erau pline de măsuri împotriva aceluiași strănut. Acesta, însă, i-a doborât la fel ca pe noi și le-a râs în nas guvernanților, cu spălatul lor pe mâini.
Bine gândit, bine regizat
Cât a durat până s-a instalat haosul? Puțin, niște zile, poate niște săptămâni. Presa a băgat spaima în toți. Cu regrete parcă pentru că nu putea prezenta toate înmormântările și toate lacrimile, bocetele și lumânările. Cu păreri de rău – așa am simțit eu – că strănutul ăla nu făcea și răni deschise, să poată fi arătat și niște sânge în direct și în reluare. Însă coțofenele morții s-au reorientat și au recuperat repede terenul. S-au adaptat și au trecut la rafturi goale, la magazine devalizate de o foame cruntă, care de fapt nu exista. Lume îngrozită de lipsa bulionului, de parcă l-ar fi pus pe pâine. Reportaje cu femei speriate că nu găsesc pesmet, bragă și zahăr candel.
Oameni care se băteau pentru două pungi de macaroane și alte trei de arpacaș. Imaginea unei apocalipse inventate ne bântuia la tot pasul. S-a vândut tot ce era în pragul expirării. Bine regizat. Prețurile au explodat și tot așa o țin și acum. Bine gândit. Politica guvernului? Nu ne putem amesteca în afacerile respective, firmele stabilesc prețurile, nu noi. Protecție? Da, după cum am spus, retailerii hotărăsc. Deci? Singurul loc în care guvernul mârșavilor a putut interveni a fost să stabilească temperatura maximă admisă a cumpărătorilor.
Repetenți pe linie
Guvernatorul de la Cotroceni și cel din Piața Victoriei au sărit însă în ajutor pe alte cale. Au blocat economia. Firme închise. Firme falimentate cu bună știință. Cele care nu au murit până acum vor muri în lunile următoare. 875.000 de șomeri aflați în plată. Încă. După ce expiră perioada, miniștrii îi vor îndruma către biserici. De la Dumnezeu mai mult, de la noi mai puțin, se va predica la televiziuni.
Când se închid restaurantele la 18 morți pe zi, dar se redeschid la 1.500 de morți, cam la ce poți să te aștepți? La logică? De ce? Când începe școala fără a exista măsuri de securitate altfel decât pe hârtie, la ce să te gândești că ar fi bun guvernul ticăloșilor? Numai într-un singur județ ar fi nevoie de 600 de profesori noi și de 300 de săli de clasă pe lângă cele existente. Când ai un ministru repetent la managementul educației, nu numai la limba română, ce pretenții poți avea? În schimb, Guvernul Strănutului vrea alegeri, pentru că asta îl interesează cel mai mult.
Cine extrage rădăcina?
Guvernul vorbește de relansarea economiei. Cum, din moment ce banii de care ar fi nevoie există doar în cuvântările pompoase ale președintelui și în laudele lingușitorilor de profesie? Cum, din moment ce trăim din împrumuturi despre care nimeni nu știe unde dispar? Cum se poate repune pe picioare? Lansând comenzi pentru decuparea de pereți despărțitori din plexiglas între elevi?
Pentru a porni motoarele ai nevoie de oameni sănătoși, care să poate munci. Unde-i să-i găsești când ciracii lui Arafat și Tătaru te pândesc și te arestează medical chiar dacă nu ai nimic? Amantele conduc cabinete ministeriale, verii ospătari au devenit directori și patronii de birturi au ajuns să dirijeze agenții naționale. Totul este un haos, scria o cititoare. Un haos la pătrat! Și tot ea a conchis simplu, dur și sincer: are cineva curajul să extragă rădăcina?
