Tot mai nepopulari: liderii democratici o dau în bară

Cota record de popularitate scăzută a lui Joe Biden primește multă atenție, însă liderii din întreaga lume occidentală se află într-o situație similară cu cea a președintelui american – rareori au fost atât de nepopulari.

Ce scrie analistul politic Ruchir Sharma, președintele Rockerfeller Internațional: “În lumea dezvoltată, niciun lider nu are un rating mai mare de 50 %. Doar într-o singură țară (Italia), liderul său a înregistrat o creștere a aprobării în anii 2020. La 37%, ratingul lui Biden se află la un nivel minim record pentru un președinte american aflat la sfârșitul primului său mandat – dar peste media colegilor săi.”

Semnele bătrâneții pot afecta ratingul lui Biden, în vârstă de 81 de ani, dar acest lucru nu explică tendința mai largă. Între 1950 și 2020, vârsta medie a președinților și prim-miniștrilor din țările dezvoltate a scăzut de la peste 60 de ani la aproximativ 54 de ani. Liderii Marii Britanii, Germaniei, Franței și Japoniei sunt mult mai tineri decât Biden – dar și mai puțin populari. Toți patru au ratinguri sub 30 de procente.

Dezbaterea despre Biden se axează pe motivul pentru care acesta primește note atât de mici în ciuda datelor economice recente relativ puternice, inclusiv a inflației mai mici.

Cu toate acestea, ratingurile de aprobare au avut o tendință de scădere pentru președinții americani aflați la primul mandat, începând cu Ronald Reagan în anii 1980. Susținătorii lui Biden speră că îmbunătățirea economiei îi va ridica în cele din urmă ratingurile, dar se confruntă cu tendințe adânc înrădăcinate.

Politicienii occidentali, liderii,  sunt, cel puțin în parte, victimele unei degradări pe termen lung a moralului național. O creștere economică mai lentă, adâncirea inegalității și un sentiment tot mai puternic că sistemul este manipulat împotriva cetățenilor- toți acești factori sunt amplificați de impactul polarizator al social media.

În SUA, polarizarea este personală, acerbă. Scindări similare se adâncesc în Europa, unde votanții au mai multe partide din care să aleagă și se întorc împotriva celor consacrate.

Între începutul anilor 1990 și 2020, cota de voturi a partidelor extreme din Europa a crescut de la aproape zero la 25%. A fost condusă de câștigurile înregistrate de extrema dreaptă, care se prezintă ca un apărător al oamenilor de rând împotriva străinilor și a unei elite globale răsfățate.

Social media pare să intensifice ranchiuna partizană. O majoritate solidă în economiile dezvoltate – și aproape 80 % în SUA – consideră că aceste platforme adâncesc diviziunile politice. De asemenea, este posibil ca publicul să fie din ce în ce mai îndepărtat de liderii democratici, deoarece tot mai puțini oameni talentați intră în politică.

Paradoxal – sau inevitabil –  sentimentul de dezamăgire care îi umbrește pe liderii din țările occidentale nu i-a copleșit încă pe colegii lor din țările în curs de dezvoltare.

Lucru valabil în special pentru clasele de mijloc. De la valori maxime de cel puțin 3 % în anii 1960 și 1970, creșterea venitului mediu pe cap de locuitor a încetinit în SUA la 1,5 %, iar în marile țări europene și în Japonia la aproximativ 1 % sau mai puțin. Poate că nu este o coincidență, Japonia a suferit cel mai accentuat declin pe termen lung al venitului pe cap de locuitor, iar în prezent are cel mai puțin popular prim-ministru, Fumio Kishida, cu o rată de aprobare de 21 %.

Sondajele de opinie arată că alegătorii din economiile avansate își pierd încrederea că sistemul capitalist modern poate genera oportunități pentru toată lumea și sunt din ce în ce mai înclinați să creadă că „oamenii se pot îmbogăți doar pe seama altora”.

În 2023, numărul persoanelor care se așteaptă să aibă „o situație mai bună peste cinci ani” a atins un nivel record de sub 50% în toate cele 14 țări dezvoltate analizate de Barometrul de încredere Edelman. Optimiștii au fost o minoritate peste tot.

Este de rău augur pentru politicieni, în condițiile în care anul acesta vor avea loc alegeri naționale în multe dintre principalele democrații. Până nu demult, la începutul anilor 2000, cei în funcție câștigau 70 % din candidaturile pentru realegere; în ultima vreme, aceștia au câștigat doar 30 %.

Pentru a-și restabili avantajul tradițional, trebuie să recunoască faptul că legătura dintre datele economice principale și sprijinul politic s-a rupt. Alegătorii reacționează la un declin pe termen lung și caută soluții noi.politicieni, Occident, popularitate, rate