Pentru prima dată în aproape patru decenii, Iranul se află în pragul unei schimbări de conducere – și poate chiar de regim.
Pe măsură ce domnia liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, se apropie de sfârșit, un război de 12 zile din iunie a scos la iveală fragilitatea sistemului pe care l-a construit.
Israelul a bombardat orașele și instalațiile militare iraniene, pregătind terenul pentru ca Statele Unite să arunce 14 bombe anti-buncăr asupra complexelor nucleare iraniene, notează Foreign Affairs. Războiul a scos la iveală prăpastia enormă dintre fanfaronada ideologică a Teheranului și capacitățile limitate ale unui regim care și-a pierdut o mare parte din puterea regională.
În toamna ayatollahului, întrebarea centrală este dacă regimul teocratic pe care îl conduce din 1989 va rezista, se va transforma sau va imploda – și ce fel de ordine politică ar putea apărea în urma sa.
În ultimii doi ani – de la atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, pe care Khamenei a fost singurul dintre liderii mondiali importanți care l-a susținut deschis – opera sa de o viață a fost redusă la cenușă. Cei mai apropiați protejați ai săi din domeniul militar și politic au fost uciși. Vasta sa întreprindere nucleară a fost îngropată sub dărâmături.
Republica Islamică a încercat să transforme umilința militară într-o oportunitate de a uni țara în jurul steagului, dar umilințele vieții de zi cu zi sunt inevitabile. Cei 92 de milioane de locuitori constituie cea mai mare populație din lume care a fost izolată de sistemul financiar și politic global timp de decenii. Economia Iranului se numără printre cele mai sancționate din lume.
Sloganurile persistente ale Teheranului – „Moarte Americii” și „Moarte Israelului”, dar niciodată „Trăiască Iranul” – arată că prioritatea sa este sfidarea, nu dezvoltarea.
Moartea sau incapacitarea lui Khamenei ar fi cel mai evident declanșator al schimbării. Șocurile externe – prăbușirea prețurilor petrolului, intensificarea sancțiunilor, reluarea atacurilor militare din partea Israelului sau a Statelor Unite – ar putea destabiliza și mai mult regimul.
Iranul este guvernat de ideologie, dar viitorul va depinde de logistică. Mai presus de toate, cine poate gestiona cel mai eficient o țară de aproape cinci ori mai mare decât Germania, înzestrată cu resurse vaste, dar asaltată de provocări descurajante.
Clericii sunt hotărâți să păstreze ideologia. Garda Revoluționară Islamică (IRGC) caută să-și consolideze puterea. Cetățenii privați de drepturi, inclusiv minoritățile etnice, cer demnitate și oportunități. Opoziția este prea fragmentată pentru a se uni, dar prea persistentă pentru a dispărea pur și simplu. Niciuna dintre aceste facțiuni nu este monolitică, dar aspirațiile și acțiunile lor vor defini lupta pentru ordinea post-Khamenei.