În Siria, aliat de lungă durată al Iranului, diverse grupuri jihadiste se vor configura și reconfigura sub supravegherea aparentă a președintelui interimar Ahmad al-Sharaa, iar multiple grupuri teroriste se vor strădui să își extindă putereaLa 13 mai, Donald Trump a anunțat că Statele Unite vor înceta sancțiunile împotriva Siriei „pentru a-i oferi o șansă la măreție”.
Chiar dacă președintele american are dreptate când afirmă că ridicarea sancțiunilor va consolida noul regim de la Damasc și va accelera sprijinul saudit pentru o potențială cooperare împotriva Iranului, ar fi o sabie cu două tăișuri.
Există numeroase clarificări. În Siria, aliat de lungă durată al Teheranului, diverse grupuri jihadiste se vor configura și reconfigura sub supravegherea aparentă a președintelui interimar Ahmad al-Sharaa, iar multiple grupuri teroriste se vor strădui să își extindă puterea, notează Modern Diplomacy. În ceea ce privește Arabia Saudită sunnită, temerile acumulate cu privire la un Iran șiit ar putea prezenta Israelului nu un aliat improbabil, ci un adversar istoric determinat acum să „treacă la nuclear”.
Indiferent de nuanțele specifice ale reconfigurării jihadiste în Siria, grupurile teroriste triumfătoare se vor concentra pe obiectivul final: „puterea asupra morții”. Rezultă că orice acceptare de către Israel a beneficiilor de securitate bazate pe anularea sancțiunilor siriene ar ridica speranțele inventate deasupra analizelor realiste.
Planificatorii militari israelieni ar trebui să recunoască în mod tangibil faptul că prăbușirea regimului lui Bashar al-Assad în decembrie 2024 nu ar putea da naștere niciodată unei ere profitabile a „măreției siriene”.
Spre deosebire de abordarea sistematică a Israelului către contraterorism, orientările jihadiștilor vor continua să graviteze în jurul manipulării, mistificării și cruzimii.
În consecință, următoarea întrebare centrală ar trebui să primească acum un loc prioritar în Ierusalim: cum ar trebui combătute credințele neschimbătoare ale jihadiștilor în nemurirea personală (credințe bazate pe „sacrificiul” obligatoriu al „necredincioșilor”)?
O mantră jihadistă adesea preferată („prin orice mijloace necesare”) nu este altceva decât o respingere flagrantă a autorității legale.
În războiul fără alegere al Israelului împotriva Hamas și a jihadiștilor aliați, moartea și rănirea noncombatanților palestinieni rămân responsabilitatea juridică a dușmanilor islamiști perfizi , deoarece acești adversari plasează luptătorii împotriva terorismului în locuri protejate (de exemplu, școli, spitale, moschei).
În niciun caz, statelor sau actorilor substatali nu li se permite să trateze „martirii” teroriști drept „luptători pentru libertate” susținuți de lege. Ar trebui să fie valabil și pentru Siria post-Assad.
Miliția HTS a răsturnat guvernul lui al-Assad, dar nu va putea dezarma toate forțele jihadiste concurente, absorbi foștii luptători insurgenți într-o armată națională gestionabilă sau impune o autoritate centrală viabilă într-o țară încă fracturată.
Este mai probabil ca ridicarea sancțiunilor americane să grăbească următoarea generație de teroriști jihadiști care caută „puterea asupra morții” decât să sprijine planurile pentru „măreția” Siriei.
