Cât timp liderii lumii se întâlnesc la Davos pentru a negocia influență, securitate și bani, președintele României a ales să stea acasă și să-i privească de sus. Oficial, din „responsabilitate față de față”. Neoficial, dintr-o combinație periculoasă de autosuficiență, incompetență și dispreț față de politica externă. Între timp, America bate la ușa noastră, doar că România tocmai a ars punțile cu partenerul strategic.
Cu un președinte care îl tratează pe Trump cu superioritate și un ministru al Apărării gata să fugărească US Army prin Groenlanda, România parcă este condusă de oameni care confundă diplomația cu moftul și politica externă cu o postare pe rețelele sociale.
Davosul: masa la care ori stai, ori ești mâncat
Forumul Economic Mondial de la Davos nu este un bal caritabil și nici o excursie de „teleleu”, cum sugerează consilierul prezidențial Marius Lazurca. Este locul unde se validează puterea și se fac alianțe, acolo statele mici încearcă, în disperare, să nu fie înghițite de cele mari. Nu ești acolo? Nu contezi. În jocul ăsta, regula e simplă: ori ești la masă, ori ești în meniu.
Nicușor Dan, însă, a decis să fie… la cazan.
Președintele României nu merge la Davos, iar explicația a dat-o consilierul său pe securitate națională, Marius Lazurca, care a ținut să ne lumineze: agenda șefului statului e „sub asediul urgențelor”. Ba chiar a plusat, sugerând că cine merge la Davos umblă „teleleu”, spre deosebire de Nicușor Dan, care muncește serios, acasă.
Un mesaj elegant, cu subtext de mahala: alde Donald Trump, Emmanuel Macron, Friedrich Scholz și restul de 65 lideri globali veniți în Elveția sunt niște pierde-vară, iar salvarea României stă în faptul că președintele nostru nu se amestecă printre ei.
Ce face, totuși, Nicușor Dan acasă? Ce urgențe îl țin pe Dan? Întrebarea este cât se poate de legitimă.
România este azi exact în situația când Nicușor Dan era primar peste Capitală – la București, caloriferele sunt reci, apa caldă a ajuns un zvon urban, iar haosul fiscal face victime zilnic. Chiar, a contabilizat careva câte firme românești s-au închis, deja, în luna ianuarie, după ce Ilie Bolojan a pus antreprenoriatul la jug? S-a implicat președintele în rezolvarea acestor probleme? Și de când au devenit toate chestiunile guvernării responsabilitatea președintelui? Evident că nu e treaba lui. Atunci, de ce sunt invocate drept motiv pentru a evita reprezentarea internațională a țării, singura zonă unde chiar este treaba lui?
Și, mai ales, cui a lăsat el în grijă politica externă? România va fi reprezentată la Davos de Oana Țoiu, ministru de Externe cu o experiență solidă în sabotarea relațiilor României cu Statele Unite. Vorbim de personajul care a reușit performanța rară de a-l jigni pe Donald Trump înainte să-și încălzească bine fotoliul ministerial, apoi s-a așezat în el cu seninătatea omului care n-a spus nimic, n-a făcut nimic și n-a stricat nimic. O floricică progresistă, cu miros diplomatic de benzină.
România pare să fi ales rolul de spectator moralizator (Lazurca vorbește cu „băieți” despre americanul Trump și europenii care s-au ridicat împotriva lui și îi îndeamnă să fumeze pipa păcii), într-un moment în care istoria nu așteaptă și nu iartă indecizia.
Când America vine peste tine
Ironia supremă este următoarea: Nicușor Dan n-a vrut să se ducă la Davos, unde risca să dea peste americani, dar americanii au venit peste el, la București.
Generalul Alexus G. Grynkewich, șeful suprem al forțelor NATO din Europa și comandantul USEUCOM, a ajuns la Cotroceni într-un context „ușor” tensionat. Cu doar câteva zile în urmă ministrul Apărării, Radu Miruță, a anunțat senin că România ar fi gata să trimită soldați ca să-i alunge pe americani din Groenlanda, dacă Donald Trump „o atacă”.
O declarație atât de puțin inteligentă încât generalul Grynkewich nici n-a dorit să se întâlnească cu autorul ei. Radu Miruță a fost scos din decor și înlocuit cu șeful Marelui Stat Major. În traducere diplomatică: „Nu vorbim cu amatorii, să vină la masă profesioniștii”. Semnalul este cât se poate de clar și a fost transmis într-un mod rece, specific militarilor de carieră.
România dirijată de George Soroș, via Macron, a fost dată pe mâna unor neisprăviți care cred că politica externă se face din dispreț, că alianțele sunt opționale și că America poate fi tratată cu superioritate morală, ca un vecin needucat de la bloc.
România nu-și permite luxul aroganței provinciale într-o lume care se reașază brutal. Nu-și permite să trateze America drept un partener dispensabil și nici să-i eticheteze pe liderii globali drept „telelei” pentru consum intern. Prin absența de la Davos, Nicușor Dan nu a rupt doar o filă din agenda sa de deplasări, a dinamitat o punte simbolică spre lumea reală. Spre aia care se înarmează până-n dinți, se repoziționează și negociază dur.
Președintele nostru rămâne blocat în bula lui, pe deplin convins că a procedat bine, că el nu umblă „teleleu”, ca alții. Foarte bine, Nicușoare, dar cu factura izolării ce faci?
