Petrolul este o sursă majoră de valută forte pentru Rusia și, de la introducerea sancțiunilor financiare, a devenit și mai vital pentru economia țării, precum și o sursă crucială de finanțare pentru războiul împotriva Ucrainei.
Cu toate acestea, propunerea de introducere treptată a unui embargo asupra petrolului rusesc s-ar putea dovedi contraproductivă – cel puțin pe termen scurt – și există o opțiune mai bună.
Fără îndoială, una dintre consecințele imediate ale anunțului unui embargou gradual va fi creșterea prețurilor; și cum vânzările de petrol rusesc către Uniunea Europeană vor continua timp de mai multe luni, acest lucru ar putea foarte bine să crească profiturile Rusiei și i-ar da timp să-și asigure piețe alternative.
În cele din urmă, o creștere bruscă a prețurilor în urma anunțului privind embargoul va fi o piedică pentru redresarea globală după pandemie – motiv pentru care secretarul Trezoreriei Statelor Unite, Janet Yellen, a cerut UE să dea dovadă de prudență în interzicerea petrolului rusesc.
Chiar și la această oră târzie, UE ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a urma o altă cale – aceea a unui tarif punitiv imediat pentru toate exporturile rusești de țiței, produse petroliere și, eventual, gaze naturale.
Un tarif ar fi un instrument flexibil pentru a crește sau a reduce presiunea asupra Rusiei, în funcție de situația din Ucraina, susține Guntram Wolff, directorul think tank-ului Bruegel, citat de Politico.Aceasta ar reduce imediat veniturile rusești, oferind în același timp Moscovei un stimulent pentru a vinde către cumpărătorii occidentali.
Pe măsură ce petrolul și gazele ar continua să curgă, prețurile globale ar putea scădea, reducând și mai mult profiturile rusești. În cele din urmă, ar da Rusiei și mai puține motive pentru a construi rapid noi infrastructuri de export al combustibililor fosili către țări terțe.
Motivul pentru care opțiunea tarifară a fost respinsă până acum este din cauza a două concepții greșite în rândul factorilor de decizie europeni: în primul rând, că ar crește prețurile pentru consumatori mai mult decât alte alternative și, în al doilea rând, că Vladimir Putin nu ar accepta-o, alegând să oprească imediat fluxurile de petrol și gaze.
Dar efectele unui tarif asupra prețurilor depind de capacitatea vânzătorilor și a cumpărătorilor de a găsi alternative. Cu cât este mai greu pentru Rusia să dezvolte noi rute de export și cu cât este mai ușor pentru UE să găsească surse alternative de aprovizionare cu petrol și să reducă cererea internă, cu atât mai mare va fi disponibilitatea Rusiei de a plăti tariful.
Întrucât blocajele de infrastructură împiedică în prezent orice redirecționare substanțială către Asia, exporturile de petrol și gaze rusești către Europa sunt, de fapt, destul de inflexibile pe termen scurt și mediu.
Prin urmare, UE are o șansă reală de a se asigura că tarifele sunt plătite în mare parte de Rusia, în loc să fie transferate consumatorilor europeni.
drag imi e de ei. numai ei gandesc, rusii sunt ultimii oameni!
Și Japiță, scriitorul, și ioropenii trăiesc pe altă planetă. Cine are marfa mai valoroasă dictează prețul și condițiile. Ioropenii ce au? În afară de multă fuduile și prostie? Au bani? Păi și rușii pot tipări bani. Doar că ioropenii nu pot tipări gaz, petrol, cărbuni, minereuri….
Chiar, ei cred că dacă ioropenii nu mai vor „aia”, vor doar „cealaltă”, vor primi doar „cealaltă”? S-o creadă ursuleasa….