Diferitele reuniuni care au avut loc săptămâna trecută în Golful Arab reprezintă un salt către o nouă eră de auto-securitate și securitate colectivă pentru regiune și pentru lume.
De la vizitele prim-ministrului japonez Fumio Kishida și a președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, până la summitul la care au participat liderii Consiliului de Cooperare a Golfului(CCG) și cei din cele cinci țări din Asia Centrală, se acordă atenție viziunii asupra chestiunilor de securitate și asupra modului în care acestea pot fi modelate la nivel local și regional.
Conceptul de securitate colectivă s-a schimbat de când a început războiul din Ucraina, notează The National. Securitatea internațională nu mai este pilonul fundamental al relațiilor internaționale, mai ales după globalizarea NATO și extinderea sa în Asia.
Blocurile apărute în timpul Războiului Rece, cum ar fi Mișcarea Nealiniaților, au dispărut (deși G7 rămâne o entitate coerentă). Gruparea BRICS a apărut inițial ca o provocare la adresa Occidentului, dar aspirațiile sale de a deveni un bloc economic și de securitate alternativ nu s-au dovedit a fi realiste. G20 a avut probleme din cauza diferențelor ireconciliabile dintre membrii săi în legătură cu războiul din Ucraina.
NATO a devenit probabil cea mai importantă alianță militară din lume, iar acest război pare să fi oferit o oportunitate pentru industriile de apărare americane și europene de a-și testa în luptă armele și tehnologia militară în vederea dezvoltării ulterioare.
Dar nu există indicii că NATO intenționează să se globalizeze în direcția Golfului și nici țările CCG nu sunt pregătite să se alăture unei alianțe împotriva Rusiei și Chinei.
Rusia nu poate înființa un bloc pe modelul defunctului Pact de la Varșovia. Și, deși China ar putea fi capabilă să organizeze un răspuns militar la NATO, în special în Marea Chinei de Sud, nu poate crea și extinde un bloc ca acesta. Este o chestiune pe care țările CCG o iau în considerare atunci când își fac propriile alegeri în materie de securitate.
Summitul de la Jeddah, la care au participat republicile din Asia Centrală – Tadjikistan, Uzbekistan, Kârgâzstan, Kazahstan și Turkmenistan – este, de asemenea, o dovadă a gândirii strategice pe termen lung a țărilor CCG în ceea ce privește relația lor cu restul lumii.
Nu cu mult timp în urmă, exista o ecuație mai simplă între SUA și Rusia, însă peisajul geopolitic suferă schimbări aproape zilnice. Astăzi, nu mai este vorba doar de America versus China. În schimb, ne aflăm într-o fază în care actorii regionali nu lucrează pentru a înlocui marile puteri, ci, mai degrabă, încearcă să își ocupe locul care li se cuvine în noul concept de securitate globală.
