La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, agresorii învinși, Germania și Japonia, au acceptat capitularea morală și au început o nouă viață internațională ca state liberale, democratice și în mare parte orientate spre cooperare și nu spre coerciție. Însă, în ultimii ani, a apărut o ordine globală din ce în ce mai instabilă, care a pus la încercare pacifismul celei de-a patra și a treia puteri economice ca mărime.
Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a determinat în cele din urmă o Germanie reticentă să renunțe la poziția sa semi-neutră. În timp ce războiul a revenit pe continentul european, Berlinul a cedat presiunilor occidentale pentru a trimite tancurile sale Leopard ucrainenilor.
Marea destabilizare a ordinii globale nu a cruțat nici regiunea indo-pacifică – Hong Kong, Coreea de Nord, Taiwan, China. Aici, Japonia – spre deosebire de Germania, care nu vede nimic și stă pe loc – a observat cu un deceniu în urmă că există un pericol și își pierde treptat statutul.
Punând cap la cap numeroasele decizii internaționale luate de Tokyo în ultimii ani, se conturează imaginea unui aliat militar occidental din ce în ce mai puternic, subliniază John Keiger, fost director de cercetare la Departamentul de Politică și Studii Internaționale al Universității Cambridge.
Japonia își dublează cheltuielile pentru apărare până la 2 % din PIB până în 2027. Bugetul său de apărare va deveni al treilea cel mai mare din lume, aproximativ dublu față de cel al Regatului Unit sau al Franței din prezent. La 9 decembrie 2022, Japonia, Regatul Unit și Italia și-au anunțat acordul de a dezvolta o a șasea generație de avioane stealth.
Ce a provocat această inflexiune pragmatică a poziției internaționale a Japoniei? Coreea de Nord a devenit o amenințare nucleară regională. Xi Jinping accelerează procesul de transformare a Chinei într-un stat militar formidabil, capabil să neutralizeze forțele SUA și ale aliaților și să se desfășoare în Pacific.
Cu un buget de apărare de cinci ori mai mare decât cel al Japoniei, China continuă să achiziționeze anual tonajul întregii Marine Regale Australiene, ceea ce face ca problema Taiwanului să fie deosebit de amenințătoare.
În timp ce harta mentală a occidentalilor nu reușește să înțeleagă pe deplin amploarea puterii Rusiei în Pacific, cu uriașa sa flotă de la Vladivostok, Tokyo o face. Cum ar putea să nu fie așa, în condițiile în care cele două state au un conflict de lungă durată pe tema Insulelor Kurile, revendicate în comun.
Deși războiul ruso-japonez din 1905 este o amintire îndepărtată, agresiunea armatei lui Putin asupra Ucrainei este acolo ca aducere aminte.
Și mai mult decât atât este amenințarea abia voalată a Kremlinului de a folosi forța nucleară în Ucraina, o anatemă pentru o Japonie marcată de Hiroshima.
Nu este de mirare că Strategia de securitate națională a Japoniei, publicată cu doar o lună în urmă, face aluzie la amenințările chineze, dar este directă în evaluarea celuilalt vecin regional: „Rusia continuă să repete cuvinte și acțiuni care ar putea fi interpretate ca amenințări cu utilizarea armelor nucleare”.
Spre deosebire de Germania, Japonia a reacționat cu pragmatism și înțelepciune la noua instabilitate internațională și a făcut acest lucru în propriile condiții.