Următorul președinte al Statelor Unite se va confrunta cu un mediu strategic foarte diferit de cel care l-a întâmpinat Joe Biden.
Sprijinind Ucraina și Israelul în războaie care nu existau acum patru ani, armata americană este solicitată, iar baza industrială de apărare nu are capacitatea de a furniza echipamentele, armele și platformele necesare.
China și Rusia văd disfuncționalitățile politice ale SUA și tendințele tot mai accentuate de izolaționism, atât la stânga, cât și la dreapta, și cred că America nu poate și probabil nu vrea să le stea în cale, scrie în Foreign Policy fosta președintă a Comisiei pentru Strategia Națională de Apărare, Jane Harman. Ea recomandă următoarei administrații să scape de mentalitatea post-Război Rece și să traseze un nou curs.
Sfârșitul hegemoniei?
Timp de aproape 40 de ani, Statele Unite și-au permis luxul de a fi hegemonul global, bucurându-se de o întâietate incontestabilă. Astăzi însă, China a construit în mod sistematic o capacitate militară concepută special pentru a contracara avantajul SUA, combinând-o cu politici diplomatice, economice și sociale pentru a-și răspândi influența. Dacă am intra în război în Strâmtoarea Taiwan sau în Marea Chinei de Sud sau de Est, am putea pierde, avertizează Harman.
Și mai semnificativ din punct de vedere strategic este parteneriatul „fără limite” declarat de China și Rusia, cărora li s-au alăturat Coreea de Nord și Iranul. Acesta este cel mai important bloc de state antioccidentale de la puterile Axei din cel de-Al Doilea Război Mondial, care împart în mod liber armament și echipamente industriale, fac comerț cu bunuri sancționate și își oferă reciproc acoperire diplomatică.
Coordonarea între acest grup de state autoritare înseamnă că un conflict care izbucnește oriunde cu oricare dintre ele ar putea deveni rapid un război multiteatru sau global.
Conceptul de forță “one theater-plus” al ultimelor două administrații americane pentru a combate o mare putere într-o regiune și pentru a descuraja agresiunea în altă parte este departe de a fi satisfăcător.
Miasma de agresiuni din partea Iranului, Hamas, Hezbollah, Houthi și a grupurilor militante din Orientul Mijlociu, alimentată de operațiunile militare ale Israelului în Gaza, indică faptul că Statele Unite vor trebui să rămână angajate și poziționate în regiune, în ciuda dorinței factorilor de decizie politică – și a publicului – de a întoarce pagina.
Alte preocupări continuă să mocnească, dar ar putea să dea în clocot. Terorismul rămâne viu și bine; afiliații Statului Islamic au comis atacuri majore în Iran și Rusia în acest an, la care se adaugă alte zeci în Orientul Mijlociu, Africa și Europa. O amenințare mai veche – cea a unui conflict nuclear – pare din ce în ce mai posibilă.
Sondajele rușinii
În 1960, cheltuielile de apărare ale SUA reprezentau 36% din cercetarea și dezvoltarea globală. Până în 2019, acest procent a scăzut la 3,1%. În prezent, sectorul privat depășește Departamentul Apărării în 11 din cele 14 domenii tehnologice pe care Pentagonul le-a etichetat drept esențiale pentru succes.
Sondajele recente arată că doar 1% dintre americani consideră că securitatea națională este cea mai mare problemă cu care se confruntă națiunea. Situația este agravată de faptul că încrederea publică în armată a scăzut de la 70 % în 2018 la 48 % în 2022.
Prin neglijență și investiții insuficiente, cea mai mare parte a guvernului SUA s-a îndepărtat de securitatea națională, conchide Harman. Obținerea unui consens național va necesita timp și trebuie să înceapă de la vârf. Următorul președinte ar trebui să vorbească deschis și direct despre amenințări și să propună răspunsuri îndrăznețe.