Atunci când președintele Joe Biden a descris recent Statele Unite ca fiind „națiunea indispensabilă”, el a atribuit originea acestei fraze „prietenei” sale Madeleine Albright.
Merită să remarcăm proveniența expresiei. Vorbind la televiziunea națională în 1998, secretarul de stat de atunci a folosit ocazia pentru a articula un fel de Doctrină Albright. „Dacă va trebui să folosim forța”, a declarat ea cu o încredere sublimă, „este pentru că suntem America; suntem națiunea indispensabilă. Stăm drepți și vedem mai departe decât alte țări în viitor”. Triumfalismul a devenit rețeta cercurilor politice de la Washington.
În anii 1990, America era pe val, destinată, se pare, să rămână numărul unu în lume pentru totdeauna. Doctrina Albright a supraviețuit ca un echivalent al „Misiunii îndeplinite”.Destul de curând, însă, toate acestea au început să pară doar niște vorbe în vânt.
Mai întâi au venit atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, urmate în scurt timp de nebuniile Războiului Global împotriva Terorismului. Eșecul epic al Războiului din Afganistan, în tandem cu eforturile costisitoare și ratate de a „elibera” Irakul, au făcut ca reputația Americii de a privi în viitor să fie în zdrențe, notează Responsible Statecraft. Diverși alți pași greșiți au demolat pretențiile că Statele Unite ar avea un talent special de a anticipa ceea ce va urma.
În prezent, provocările la adresa primatului indispensabil al națiunii abundă: ascensiunea Chinei și un conflict în impas în Ucraina. Cu toate acestea, niciuna nu reprezintă un test mai urgent decât războiul în curs de desfășurare din Gaza. Aici, mai mult decât oriunde altundeva, evenimentele cheamă Statele Unite să își afirme pretenția la întâietate.
Dar administrația Biden a făcut exact contrariul, măsurat prin acțiuni și nu prin gesturi retorice. Furnizând cantități imense de muniție unei părți, asigură perpetuarea războiului și facilitează masacrarea continuă a necombatanților. Și prin dreptul de veto împotriva eforturilor Consiliului de Securitate al ONU de a forța o încetare a focului.
În timp ce diplomații americani călătoresc încoace și încolo, eforturile lor nu pot fi calificate decât ineficiente.Faptul că Biden a ales momentul actual pentru a resuscita Doctrina Albright sugerează că nu este deloc în contact cu realitatea.
Puterea și influența Americii țin mai mult de trecut. “Măreața națiune” nu mai are capacitatea de a vedea și, implicit, de a modela cursul viitor al istoriei mondiale. Nu este clar cum se potrivește cu orice concepție semnificativă a indispensabilității.