Când cei 27 de lideri ai Uniunii Europene s-au întâlnit la Bruxelles săptămâna trecută, criza migranților a fost pe primul loc în ordinea de zi.
În discursul său de deschidere a summitului, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a atras atenția asupra acordurilor convenite în ultimele 12 luni între bloc și țări precum Tunisia și Egipt. „Aceste parteneriate funcționează. Dacă ne uităm la ruta central-mediteraneeană, la care am lucrat intens, în general sosirile au scăzut acum cu 64%”.
Cea care merită creditul pentru această scădere dramatică este Giorgia Meloni. După cum subliniază Nicholas Farrell în The Spectator, premierul Italiei este ”primul lider al unei națiuni vest-europene care ia în serios criza migranților”. Acolo unde Meloni conduce, alții o urmează acum, printre care Olaf Scholz din Germania, Donald Tusk din Polonia, Michel Barnier din Franța și von der Leyen.
Cum se schimbă vremurile
Acum doi ani, în ajunul alegerilor din Italia, von der Leyen a emis o amenințare voalată la adresa lui Meloni. UE, a declarat ea, avea „instrumente” la dispoziție în cazul în care unul dintre statele sale membre alegea un guvern care mergea într-o „direcție dificilă”.
Remarcile doamnei Ursula au fost emblematice pentru ostilitatea elitei progresiste față de Meloni care a fost comparată în mod obișnuit cu un Mussolini din zilele noastre.
Poate cel mai mare triumf al lui Meloni este că a rezistat acestei critici necruțătoare. În schimb, unii dintre predecesorii ei conservatori în Europa – David Cameron, Nicolas Sarkozy și Angela Merkel – au fost reticenți în a lua măsuri drastice împotriva migranților sau chiar le-au întins covorul roșu.
Următoarea sa provocare va fi să se confrunte cu sistemul judiciar italian, care a ordonat vineri ca migranții trimiși în Albania să fie returnați în Italia. Ca răspuns la această decizie, o Meloni furioasă a declarat: „Italienii mi-au cerut să opresc imigrația ilegală, iar eu voi face tot posibilul să mă țin de cuvânt și să opresc traficul de persoane”.
Macron, cel mai pro-migrație lider din UE
Emmanuel Macron a fost întotdeauna un obstacol formidabil în calea soluționării crizei migranților din Europa, ca să nu mai vorbim de cea din Marea Britanie, după cum a dezvăluit Boris Johnson luna aceasta în memoriile sale. În cei șapte ani în care președintele a fost la putere, migrația legală și ilegală a scăpat de sub control în Franța.
Într-un editorial publicat în Le Figaro în luna iunie, Nicolas Pouvreau-Monti, directorul Observatorului demografic și al imigrației din Franța, a dezvăluit că 323 260 de permise de primă ședere au fost acordate imigranților extraeuropeni în 2023, ceea ce reprezintă o creștere de 40 % față de 2016, când Franța era condusă de un guvern socialist.
În plus, 825.000 de cereri de azil au fost înregistrate pentru prima dată din 2017, ceea ce înseamnă că „Franța a primit echivalentul unui oraș precum Marsilia, format exclusiv din solicitanți de azil”.
Macron este cel mai pro-migrație lider al oricărei națiuni din UE. Spre deosebire de britanici, Meloni nu a fost nici fermecată, nici intimidată de președintele francez. L-a înfruntat, iar el o urăște pentru asta.
În noiembrie 2022, a izbucnit o dispută diplomatică între Franța și Italia după ce Meloni a refuzat să permită unei nave a unui ONG, Ocean Viking, să acosteze și să descarce 230 de migranți.
„Aceste lecții de morală sunt exasperante”
Ministrul francez de externe, Catherine Colonna, a declarat că „Romei trebuie să i se reamintească de datoria sa de umanitate”, iar Meloni a fost informată că vor exista „consecințe grave” pentru intransigența sa. Premierul italian a criticat „reacția agresivă a guvernului francez care, din punctul meu de vedere, este de neînțeles și nejustificată”.
Câțiva politicieni francezi i-au luat partea. „Aceste lecții de morală sunt exasperante”, spune Bruno Retailleau, care a subliniat că Italia a suportat cea mai mare parte a crizei migranților timp de mai mulți ani. Retailleau este în prezent ministrul de interne al Franței și un om care nu își ascunde admirația pentru ceea ce a realizat Meloni.
Ca și Meloni, Retailleau este persona non grata în ochii lui Macron și ai restului elitei progresiste din Europa. Mare lucru! Echilibrul puterii în UE s-a schimbat în ultimii doi ani de la progresiști la „populiști”, una dintre insultele preferate ale elitei. Ceea ce înseamnă de fapt populist este un lider care este popular. Macron ar trebui să încerce asta cândva.