SUA și China, blocate într-o confruntare paranoică

Recenta deplasare a secretarului Trezoreriei SUA, Janet Yellen, la Beijing a fost copia fidelă a misiunii diplomatice anterioare a lui Antony Blinken – multe discuții, dar nicio rezolvare semnificativă a tensiunilor dintre cele două superputeri.

Același lucru poate fi așteptat și de la vizita trimisului pentru climă John Kerry în China. Ambele părți au o țintă joasă, mai mult intenționate să restabilească conexiuni decât să regândească o relație SUA-China profund tulburată, susține politologul Stephen Roach, autorul cărții “Accidental Conflict: America, China, and the Clash of False Narratives”.

Problema nu este cu mesagerii. Diplomații nu fac decât să urmeze ordinele, în conformitate cu angajamentul de la lider la lider pe care președinții Joe Biden și Xi Jinping și l-au asumat la reuniunea G20 din noiembrie 2022 de la Bali de a pune „un etaj” în relația lor. Da, un nivel minim este o îmbunătățire față de o spirală descendentă, dar prezintă riscul foarte real de a pregăti terenul pentru o nouă fază de escaladare a conflictului.

Eforturile actuale sunt o reluare a unei formule vechi și obosite a angajamentului dintre Washington și Beijing. Aceasta a cuprins summituri periodice între 2006 și 2017, în special dialogurile economice strategice bianuale ale administrației George W. Bush, urmate de dialogurile strategice și economice anuale mai ample din epoca Obama. Au fost exerciții grandioase și glorioase de planificare a evenimentelor, dar nu au reușit să prevină războiul comercial, războiul tehnologic și primele încăierări ale unui nou Război Rece.

Acum se pare că atât Yellen, cât și Blinken nu și-ar dori nimic mai mult decât să revină la această abordare eșuată. Valabil și în cazul Chinei. Noul premier Li Qiang a împrumutat o pagină eliptică de la unul dintre predecesorii săi, Wen Jiabao, și a vorbit cu nostalgie, după întâlnirea cu Yellen, despre faptul că a văzut „curcubee” după o rundă de „vânt și ploaie”.

Dezamăgitor, accentul pus de mult timp pe economie și comerț a fost înlocuit de preocupările legate de apărare și securitate –  judecate mai degrabă pe baza unor prezumții nefondate de comportament advers.

Statele Unite presupun că China va transforma inteligența artificială în armă, la fel cum consideră de la sine înțeles că Huawei reprezintă o amenințare de tip „backdoor” pentru infrastructura 5G sau că TikTok va utiliza în scopuri nefaste datele de proprietate personală colectate de la tinerii utilizatori americani.

China operează cu aceeași mentalitate paranoică, presupunând că sancțiunile comerciale și tehnologice ale Washingtonului au ca scop „reținerea, încercuirea și suprimarea tuturor”, pentru a cita cuvintele lui Xi la Conferința consultativă politică a poporului chinez din acest an. În condițiile în care ambele națiuni operează pe baza unor prezumții fără dovezi, pericolele unei escaladări suplimentare, în special în fața riscurilor iminente pentru investițiile în tehnologie și exporturile de materiale strategice, nu pot fi ignorate.

Angajamentul de tip vechi este prost echipat pentru a face față acestor riscuri. Încremeniți în trecut, diplomații vorbesc în prezent de  un așa zis dezgheț după un mare îngheț. În timp ce, pentru moment, escaladarea tensiunilor se află pe un palier nesigur, este urgent ca ambele superputeri să profite de moment și să facă presiuni pentru o abordare complet nouă a rezolvării conflictului – înainte de a fi prea târziu.