Criza energetică, exacerbată în ultimele luni de efectele „operațiunii speciale” ruse din Ucraina, este cea mai gravă astfel de criză din ultima jumătate de secol, de la embargoul asupra petrolului impus de statele arabe în 1973. Azi, continuă într-un ritm alert căutarea de noi surse de energie, multe națiuni de pe glob alergând bezmetice după surse ecologice care să se dovedească fiabile și-n industrie. Cu toate astea, centralele nucleare rămân colacul de salvare pentru orice situație, iar America, mai mult ca oricine, o știe bine de tot!
Statele Unite rămân liderul mondial în capacitatea nucleară instalată – în noiembrie 2021, aveau 93 de reactoare nucleare grupate în 56 de centrale situate în 28 de state diferite (din totalul de 50). Puterea combinată a centralelor nucleare din SUA: 95,5 GW, care generează 19,7% din energia electrică a țării!
America nu produce și nu prelucrează uraniu
După cum bine se știe, uraniul este combustibilul folosit pentru funcționarea reactoarelor din centralele nucleare.
Chiar dacă are cea mai mare forță nucleară industrială de pe glob, SUA nu produc, nu prelucrează uraniu și nici nu au rezerve! La apogeul existenței sale imperialiste, la mijlocul anilor ‘80, America a reușit să producă abia 40% din tijele nucleare necesare industriei sale de energie nucleară. Drept urmare, în prezent s-a ajuns ca Rusia, Kazahstan și Uzbekistan să furnizeze aproximativ 50% din uraniul folosit în industria americană.
Concret, Rusia deține o cotă de 20% din piața importului american de uraniu. În 2021, SUA au importat din Rusia uraniu îmbogățit și izotopi radioactivi în valoare de 670 de milioane de dolari!
Ca fapt divers, americanii au încerca în 1993 o lovitură de maestru prin semnarea acordului de cumpărare a uraniului puternic îmbogățit, cunoscut sub numele de „Programul Megatons to Megawatts” (numit și acordul Gore-Chernomyrdin, după numele semnatarilor săi). Acest acord prevedea, ca parte a dezarmării nucleare anunțate de cele două superputeri, că 500 de tone de uraniu provenit de la focoasele rusești va fi folosit pentru tijele de combustibil ale reactoarelor americane. Cu alte cuvinte, SUA sperau să dezarmeze Rusia cu propriile mâini și să obțină și un profit frumos, tradus prin combustibil nuclear aproape gratis.
Unul din 10 becuri americane arde pe energie de la ruși
Pe vremea când conducea Rosatom, Sergey Kiriyenko, a afirmat că unul din 10 becuri din America arde pe energie derivată din uraniu rusesc.
Greu de spus ce cantitate de adevăr există în această afirmație, dar ce se știe e că, în cei 10 ani ai programului „Megatons to Megawatts”, Rusia a trimis SUA 14.440.000 de tone de uraniu reprocesat din aproape 500 de tone de umplutură a fostelor focoase nucleare. Uraniul acesta a fost folosit pentru a genera mai mult de 7 trilioane kWh de energie electrică de către centralele nucleare americane (cam de șapte ori întreaga producție anuală a Rusiei, care în 2021 a fost de 1,13 trilioane kWh).
Putin amenință cu sistarea livrării de uraniu îmbogățit
Urmare a politicii de sancțiuni impuse de Casa Albă și care este respectată cu sfințenie de UE, Vladimir Putin a anunțat de curând că ia în calcul să sisteze livrarea de uraniu îmbogățit.
O astfel de mișcare ar duce la închiderea celor mai multe unități de la centralele nucleare americane și la prăbușirea sistemului energetic al țării, avertizează specialiștii în domeniu.
Deocamdată, mass-media americană, în goana sa după senzațional, și-a speriat publicul cu știri că Rusia are capacitatea să provoace daune substanțiale sistemului energetic al SUA prin sistarea exportului de uraniu. În realitate, jurnaliștii n-au făcut altceva decât să declanșeze o creștere imediată, artificială și foarte abruptă a prețurilor la energie electrică din partea corporațiilor care activează în domeniu!
De fapt, aceasta este adevărata și deocamdată singura lovitură gravă dată americanilor și economiei SUA! Să nu uităm că, la 8 martie, Casa Albă a interzis importul de cărbune, petrol și produse petroliere din Rusia, dar nu s-a atins de uraniu, asta din pricina îngrijorărilor privind vulnerabilitatea securității energetice a țării.