Recenta apropiere intermediată de China între Arabia Saudită și Iran a zguduit Washingtonul și modul în care Casa Albă influența deciziile geopolitice în regiune. Beijingul a renunțat la tactica defensivă, de neimplicare în jocurile globale, iar acum intervine activ, dar numai diplomatic, nu și militar, în întreaga lume. Pare o misiune asumată de chinezi – eliminarea diverselor blocaje, de tipul rivalităților încurajate de SUA.
Pentru China, este crucial să-și impună punctul de vedere, arătând că are forța și capacitatea să rezolve orice situație.
Pentru SUA, este bătălia decisivă pentru păstrarea propriei hegemonii asupra controlului mondial.
Această luptă diplomatică este mai evidentă azi ca oricând mai ales în Orientul Mijlociu / Golful Persic. În ultimii ani, americani s-au retras din regiune, concentrându-se pe Asia de Sud-Est (Indo-Pacific). China a înlocuit SUA, iar acum, când pericolul de a-și pierde influența în lumea arabă e mai mare ca oricând, Casa Albă a sunat replierea.
Cumva, ofensiva diplomatică a Beijingului a forțat Washingtonul să se întoarcă în Orientul Mijociu, dar întrebarea care se pune este dacă America mai are puterea să aducă Orientul Mijlociu înapoi în timp?! Arabii au perspectiva dezvoltării economice prin parteneriatul cu China, plus umbrela securității promisă de alianța militară sino-rusă. Atunci, de ce ar risca totul pentru o revenire la situația din trecut, cu tot felul de conflicte pornite (și) din intrigile CIA?!
După cum se poate observa, în ultimele săptămâni, Administrația Biden a făcut desant de înalți oficiali la Riad. Consilierul pentru Securitate Națională și secretarul de Stat au luat drumul Arabiei Saudite, pe rând, între cele două vizite făcându-și loc și câțiva șefi din serviciile secrete, inclusiv „Bill” Burns, mai marele CIA, care în aprilie l-a criticat puternic pe bin Salman pentru apropierea de Iran (pace intermediată de China).
Misiunea lor, să promită saudiților o nouă etapă a legăturilor cu SUA, cu un accent special pe un viitor „triunghi economico-militar” Arabia Saudită – Emiratele Arabe Unite – Israel.
Călătoriile înalților demnitari americani sunt destul de serioase și asta reiese din tăcerea păstrată în jurul acestui subiect. De obicei, oficialii SUA mențin tăcerea doar atunci când doresc să facă oferte care nu pot fi discutate și dezbătute public și/sau când mizele sunt prea mari pentru a fi dezvăluite. Dar, chiar și așa, presa de peste Ocean a înțeles că principalul factor care a pus la muncă Administrația Biden a fost dominația Chinei în detrimentul rolului avut de SUA în Orientul Mijlociu.
Greu de anticipat dacă „resetul” dat de americani va funcționa. Ce vedem, însă, este că SUA continuă să subestimeze puterea legăturilor Chinei cu Orientul Mijlociu. Apoi, nu trebuie uitat că lumea arabă este în poziția de a-și juca singură mâna și, ca într-o partidă de poker, exploatează orice oportunitate pe care scenariul global actual o oferă pentru a-și spori propria putere și influență.
Riadul nu vrea vrea o „resetare completă” a relației sale cu Washingtonul, asta-i clar! Ar însemna întoarcerea pe orbita americană și pierderea autonomiei strategice pe care MBS s-a chinuit să o proiecteze la nivel global, spre a-și ridica profilul de lider regional într-o lume multipolară. Să nu uităm că saudiții au bătut la ușa Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), o alianță cunoscută în Occident și sub numele de „NATO Asiatic”.
Rămâne de văzut dacă SUA pot convinge Arabia Saudită să (re)devină un breloc al lumii unipolare proiectate de Unchiul Sam.
Pentru Orientul Mijlociu nu poate exista o veste mai bună decât să fie curtat de două superputeri concurente pentru o alianță economică. Iar saudiții sunt pregătiți să culeagă toate beneficiile posibile din acest joc.