Atacul Hamas împotriva Israelului a servit drept moment revelator pentru diverse dinamici regionale și internaționale, precum și pentru rolurile relative ale fiecărei părți în această ecuație care transcende securitatea regională până la securitatea internațională.
În aceeași zi în care Joe Biden a vizitat Israelul, a avut loc o altă vizită nu mai puțin importantă: Vladimir Putin s-a întâlnit la Beijing cu Xi Jinping pentru a discuta despre interese comune, inclusiv despre criza ucraineană, securitatea în Pacific și, cu siguranță, despre situația de securitate din Orientul Mijlociu.
Există câteva cadre generale care să contureze poziția puterilor internaționale față de războiul Hamas-Israel. În primul rând, notează Modern Diplomacy, nu este în interesul Statelor Unite și al aliaților săi europeni și asiatici să deschidă un nou front de confruntare dincolo de Ucraina și Pacific. Izbucnirea unui conflict suplimentar ar aduce beneficii directe Chinei și Rusiei.
În al doilea rând, sistemul de securitate din Mediterana de Est este grav perturbat. Israelul a furnizat arme, echipamente și expertiză ucrainenilor în cadrul alianței conduse de SUA împotriva Rusiei.
În al treilea rând, ritmul tot mai rapid al înțelegerii dintre Iran și țările arabe, în special după acordul Iran-Arabia Saudită, gestionat de China, prezintă riscuri pentru traiectoria acordurilor de pace supravegheate de Statele Unite între Israel și vecinii săi arabi.
În al patrulea rând, intrarea regiunii Orientului Mijlociu, în special a Mediteranei de Est, ca puncte critice în traseele marilor proiecte geopolitice (în special BRI și coridorul economic dintre India și Europa) a escaladat ratele de coliziuni între aceste proiecte în momentele critice.
Administrația Biden urmărește menținerea relației strategice cu Israelul, cu desfășurări militare în Estul Mediteranei, inclusiv portavionul USS Gerald Ford.
Pe de altă parte, China a trimis nave de război în vestul Golfului Aden și în Golful Oman. Desfășurarea de grupuri de escortă navală de către Marina Armatei Populare de Eliberare reprezintă o schimbare strategică menită să conteste hegemonia Marinei Statelor Unite în operațiunile internaționale de securitate maritime, care în mod tradițional se află în sfera de competență a SUA și a principalilor săi aliați, în special Regatul Unit și Franța.
Prioritatea acordată Orientului Mijlociu pentru aceste desfășurări navale este legată de singura bază navală chineză de peste mări, situată în Djibouti, și subliniază importanța strategică a regiunii pentru China, în special în ceea ce privește protejarea rutelor comerciale petroliere.