De când a devenit un importator net de petrol în 1993, China și-a aprofundat legăturile cu Golful Persic, transformând regiunea din furnizor periferic de energie într-un pilon central al strategiei sale geopolitice.
Criza din iunie 2025 – declanșată de atacurile israeliene asupra instalațiilor nucleare iraniene și de represaliile Iranului – testează această strategie.
Importanța Golfului în politica externă a Chinei derivă din rolul său în promovarea viziunii Beijingului privind o lume multipolară – o lume în care puterea este distribuită mai uniform, iar țările în curs de dezvoltare au o voce mai puternică în afacerile internaționale, notează Modern Diplomacy.
Relațiile Chinei cu națiunile din Golf au evoluat de la angajamente tranzacționale strict definite la parteneriate cuprinzătoare. Schimbarea își are rădăcinile în trei motivații interconectate: asigurarea legăturilor economice vitale, proiectarea influenței globale și furnizarea unui model non-occidental de dezvoltare și diplomație – unul care pune accentul pe suveranitate, pe o creștere bazată pe infrastructură și pe o cooperare pragmatică, mai degrabă decât pe reforme democratice.
Energia rămâne piatra de temelie a implicării Chinei în Golf. Peste 40% din importurile de țiței provin din Arabia Saudită, Irak și Emiratele Arabe Unite. Însă această implicare a evoluat dincolo de simplele tranzacții cumpărător-vânzător.
Golful este și un nod-cheie în Drumul mătăsii digitale (DSR) al Chinei, o extensie a Inițiativei Belt and Road (BRI). Giganții chinezi din domeniul tehnologiei joacă un rol central în construirea infrastructurii digitale – de la rețele 5G și centre de cloud computing la platforme de inteligență artificială și orașe inteligente – adesea în strânsă colaborare cu guvernele locale și întreprinderile de stat.
Acest angajament tehnologic se potrivește cu programele de transformare pe termen lung ale statelor din Golf, cum ar fi Saudi Vision 2030, Centennial 2071 al Emiratelor Arabe Unite și Qatar National Vision 2030.
Proiecte precum dezvoltarea portului Khalifa din Abu Dhabi, extinderea zonelor industriale Jizan și Yanbu din Arabia Saudită și inițiativele de transport care leagă Golful de Asia Centrală și de Sud sunt emblematice pentru intenția pe termen lung a Beijingului de a ancora regiunea în viziunea sa mai largă de conectivitate transcontinentală.
Spectrul războiului
Atacurile Israelului asupra instalațiilor nucleare și militare iraniene și ripostele cu rachete și drone ale Iranului asupra teritoriului israelian au ridicat spectrul unui război regional mai amplu.
Perspectiva unor represalii iraniene împotriva infrastructurii energetice din Golf sau a închiderii Strâmtorii Ormuz amenință să perturbe chiar fluxurile energetice care stau la baza securității economice a Chinei.
Investițiile chineze în infrastructura digitală și fizică sunt, de asemenea, în pericol, deoarece conflictul crește probabilitatea sabotajelor, atacurilor cibernetice și a daunelor colaterale.
Într-adevăr, Golful a ajuns să reprezinte o zonă de convergență în care se intersectează interesele economice, ambițiile tehnologice, legăturile politice și considerentele de securitate.