La 25 iulie 2006, pe fundalul conflictului dintre Israel și Liban, secretarul de stat american de atunci, Condoleezza Rice, a formulat o viziune de transformare în timpul vizitei sale la Ierusalim. Ea a afirmat că războiul în curs de desfășurare era un prevestitor al unui „nou Orient Mijlociu”, în care forțele democratice și liberale vor remodela peisajul geopolitic.
La aproape două decenii de la acea proclamație, traiectoria căutării „schimbării” de către America a străbătut Orientul Mijlociu până în Afganistan, apoi în Irak și și-a extins raza de acțiune către China, Rusia și Europa de Est.
Pentru SUA, Orientul Mijlociu extins trebuie să se schimbe prin intermediul instrumentelor de război, relatează Modern Diplomacy. În acest cadru, războiul nu este un rezultat inevitabil, ci o pârghie pentru instigarea schimbărilor politice și teritoriale, favorizând apariția unor noi alianțe, coaliții și redefinirea granițelor.
În plus, conflictele pot amplifica narațiunile ideologice, putând consolida principiile democratice sau extremismul religios, în funcție de părțile implicate. Din punct de vedere economic, lupta pentru controlul resurselor și pentru dominația comercială este un motiv central al războiului.
Căutarea dominației internaționale reprezintă o altă dimensiune, deoarece forțele externe instigă adesea la conflicte pentru a-și extinde influența regională.
Noua ordine – prin destabilizare și haos
În acest context, războiul din regiune, în special între Iran și Israel, Israel și Palestina, precum și competiția mai largă pentru supremație între puterile globale precum SUA, China, Rusia și UE, are un impact invariabil asupra securității globale.
Dar amprenta politicii externe americane a îndepărtat rezolvarea disputelor regionale de la căile diplomatice, servind în schimb ca o amintire clară a mandatelor impuse pe ascuns altădată.
Conflictul actual din Orientul Mijlociu este o continuare a acordurilor clandestine, amintind de „Afacerea secolului” și de „Marele plan de pace pentru Orientul Mijlociu”, care au încercat să impună dominația prin coerciție și presiune de sus în jos.
Aceste eforturi au trecut cu vederea faptul că problemele din regiune persistă nerezolvate de peste șaptezeci de ani și că abordările unilaterale sunt inutile.
Recenta devastare din Gaza și amenințarea iminentă a unui conflict semnificativ între Iran și Israel subliniază o realitate crudă: Statele Unite nu mai sunt gardianul ordinii și securității globale de odinioară, ci mai degrabă un participant la tulburările pe care încearcă să le stingă.
Situația din Gaza are putea prefigura viitorul altor națiuni din regiune, dacă nu se va produce o schimbare colectivă care să se îndepărteze de paradigma războiului ca mijloc de a crea o nouă ordine prin destabilizare și haos.