Srpski svet – russki mir! Occidentule, ce te faci cu Serbia?

În calitate de candidat oficial la aderarea în Uniunea Europeană, Serbiei i se impune să fie o democrație care respectă “statul de drept” și să se  alinieze la politica externă a blocului. În mod evident, nu reușește să îndeplinească toate aceste obiective. Atunci, de ce este UE, alături de SUA, blândă cu sârbii?

În primul rând, din punct de vedere geografic și al populației, Serbia este cea mai mare țară din zona cunoscută, de la destrămarea Iugoslaviei, sub numele de „Balcanii de Vest”.

În al doilea rând, această zonă a fost scena în anii 1990 a ceea ce au fost, până la invazia Rusiei în Ucraina, cele mai violente războaie din Europa de după 1945 – în Bosnia și Herțegovina, Croația și Kosovo. Naționalismul sârb extrem a stat la baza acestor războaie și rămâne un factor important în luptele regionale pentru putere.

În al treilea rând, zona este un focar de competiție geopolitică între țările occidentale, Rusia și China, relatează Financial Times, Mai mult decât vecinii săi, Serbia încearcă să pună în opoziție UE și SUA cu Moscova și Beijingul – bazându-se pe tradiția de nealiniere făcută celebră de Josip Broz Tito, regretatul lider iugoslav.

În sfârșit, UE s-a angajat nominal să își extindă numărul de membri prin încorporarea Serbiei și a vecinilor săi, precum și a țărilor din afara regiunii, cum ar fi Republica Moldova și Ucraina. Dar liderii naționaliști de dreapta de la Belgrad doresc cu adevărat să se alăture clubului?

Occidentul a pariat pe Serbia ca partener util din alte motive – controlul migrației, cooperarea economică strategică și împiedicarea tensiunilor din Kosovo și din jurul acestuia de a destabiliza regiunea în general.

Nicio țară din Balcanii de Vest nu este o democrație perfectă, dar Serbia iese în evidență pentru că „deficiențele” sale sunt similare cu cele pe care UE le consideră ofensatoare în Ungaria, cel mai rebel membru al blocului, dar o națiune atractivă pentru giganții auto germani, de exemplu.

La fel ca Viktor Orban, președintele sârb Aleksandar Vucic practică o formă de guvernare de om puternic, impregnată de conservatorism cultural, de legături confortabile cu Rusia și China și de sprijin pentru minoritățile naționale din străinătate (maghiarii din România, Slovacia și Ucraina, precum și sârbii din Bosnia și Kosovo).

După ce Vucic și partidul său de guvernământ au obținut o victorie zdrobitoare previzibilă în alegerile parlamentare anticipate,  la 17 decembrie, UE a emis ceea ce părea o mustrare severă, dar care, de fapt, a fost un balon se săpun.

Lumea sârbă

În iulie, SUA au impus sancțiuni împotriva lui Aleksandar Vulin, un aliat al lui Vucic care a condus agenția de securitate de stat din Serbia, pentru presupusa implicare în crima organizată internațională, operațiuni cu stupefiante, legături cu Rusia și „promovarea unor narațiuni etno-naționaliste care alimentează instabilitatea în țară și în regiune”.

Care sunt aceste narațiuni? Sub autoritatea  lui Vucic, care a condus Serbia în calitate de prim-ministru (2014-2017) și de președinte (2017 până în prezent), autoritățile au promovat ideea unui „srpski svet”, sau lumea politică și culturală sârbă.

Amintesc de promovarea de către președintele Vladimir Putin a unei „russki mir”, sau lumea rusă, de mare anvergură. Moscova și Belgradul își revendică dreptul și datoria de a „proteja” etnicii ruși și sârbi care trăiesc în afara țării-mamă.

Unul dintre motivele pentru care UE minimalizează dificultățile sale cu Serbia este că guvernele se tem de o revenire a crizei refugiaților și migranților care a cuprins Europa de Sud-Est și a convulsionat însăși UE în 2015-2016. În ochii Bruxelles-ului, cooperarea sârbă este esențială pentru a preveni repetarea acelui episod.

Cooperarea în domeniul migrației a fost o temă majoră a vizitei premierului Italiei Giorgia Meloni la Belgrad în decembrie. Pentru  guvernul italian, puține probleme sunt mai urgente decât reducerea migrației ilegale – iar acest lucru înseamnă menținerea unor relații bune cu Serbia.

Litiu

În septembrie, comisarul european Maros Sefcovic a semnat o scrisoare de intenție cu Vucic privind un parteneriat UE-Serbia în domeniul bateriilor și al materiilor prime critice, inclusiv al litiului.

După cum se arată în acest document al Comisiei Europene, există o „creștere explozivă a cererii” de litiu. Planurile de tranziție ecologică ale UE depind de Serbia – ar fi un furnizor “extrem de convenabil”.

Kosovo

Un al treilea motiv pentru abordarea blândă a UE față de Serbia este Kosovo, fosta provincie sârbă cu o majoritate etnică albaneză (printre țările care nu recunosc declarația de independență a Kosovo din 2008 se numără Serbia, Rusia, China și cinci state UE).

Atât pentru europeni, cât și pentru americani, un conflict în sud-estul Europei ar fi extrem de nedorit, într-un moment în care sprijinul aliat pentru Ucraina este sub presiune, iar riscurile unor acțiuni chinezești împotriva Taiwanului sunt mereu prezente.