În ultimii ani, o abordare simplistă în magia piețelor a golit de conținut industria americană, a primit un adversar în ascensiune (China) în cadrul acordurilor de liber schimb și a umplut lanțurile de aprovizionare globale cu vulnerabilități critice în materie de securitate.
Dar America s-a trezit din amețeală: noua strategie a administrației Biden se rupe de abordarea convențională de după Războiul Rece, când politicienii au acordat prioritate piețelor în detrimentul securității.
Între timp, Europa folosește termenul “de-risking” cu China, dar întregul continent european este plin de produse „Made in China”. Europa a stat la mila Rusiei pentru importurile de energie și va sta la mila Chinei pentru componente necesare automobilelor electrice și tranziției energetice.
Nu poate fi vorba deocamdată de o decuplare americană de China, dar, contrar credinței populare, economiile SUA și Chinei nu sunt chiar atât de interconectate.
Spre deosebire de Europa, America își poate permite subvenții uriașe care să ajute companiile naționale și să le restricționeze pe cele chineze. Este o revenire a protecționismului american la scară largă.
Când Biden a declarat în august că limitează investițiile americane în China, a invocat legislația privind puterile de urgență din anii 1970, potrivit Foreign Affairs. Atunci când a dorit ca industriile americane să producă minerale esențiale pentru tranziția către o economie post-carbon în 2022, a folosit Legea privind producția de apărare din 1950.
Noile măsuri luate de Washington pentru a refuza accesul Beijingului la semiconductorii de care are nevoie pentru inteligența artificială militară au fost împuternicite și justificate de reforma administrației Trump a reglementărilor privind controlul exporturilor.
Membrii republicani ai Congresului susțin deja o legislație care să preia autoritatea asupra controalelor la export de la Departamentul de Comerț și să o dea în schimb Departamentului de Apărare.
Statele Unite au tot încurajat globalizarea, mizând pe faptul că piețele nu numai că vor crește prosperitatea, ci vor susține și securitatea. Dar au venit limitele: pandemia și tensiunile geopolitice au trimis unde de șoc prin lanțurile de aprovizionare.
Rusia a profitat de decenii de somnolență în Europa pentru a încerca să exploateze dependența vecinilor săi de gaz după invazia din Ucraina.
Iar concurența între marile puteri și interdependența se combină pentru a genera noi probleme. Companii precum gigantul Huawei ar putea crea o infrastructură globală de telecomunicații cu caracteristici chinezești. Statele Unite putea face cu rezervele băncii centrale chineze ceea ce au făcut cu cele ale Rusiei.
Dacă China ar impune un embargo sau ar ataca Taiwanul, perturbând operațiunile Taiwan Semiconductor Manufacturing Company, cel mai mare producător mondial de cipuri, rezultatele ar afecta întreaga economie mondială.
Rețelele de informații, fluxurile financiare și lanțurile de aprovizionare au alimentat o creștere economică explozivă, dar au creat și noi vulnerabilități.
Statele Unite s-au angajat să-și gestioneze securitatea economică într-o lume extrem de extrem de competitivă, în care țările sunt inevitabil tentate să exploateze slăbiciunile altora. Pare un pariu reușit.