SOS: Securitatea energetică a Europei, în mâinile Turciei!

Încercarea Europei de a ocoli gazul rusesc a avut rezultate dezastruoase – o criză energetică fără precedent și o explozie a prețurilor în aproape toate domeniile economiei au condus la teribile nemulțumiri sociale și (fapt îngrijorător pentru establishmentul politic occidental) la câteva opțiuni electorale radicale din partea alegătorilor (vezi alegerile din Italia).

Din toată această poveste, Turcia, care în ultimele două decenii s-a poziționat ca un centru energetic regional, urmează să profite de toate beneficiile actualei crize.

„Geografia este constanta istoriei”, a spus fostul cancelar german Otto von Bismarck. Astăzi, când vedem cum politica globală, finanțele și alianțele politico-militare modifică geografia lumii, cuvintele lui sună mai aproape de adevăr ca niciodată.

Turcia, rol geostrategic major

Pe măsură ce Europa se confruntă cu o criză energetică în plină expansiune și venirea iernii provoacă deja frisoane, importanța geostrategică a Turciei devine tot mai clară, cum niciodată nu a fost văzută astfel în Occident. Fie că vorbim de exporturile de cereale din Ucraina sau de fluxul de aprovizionare cu gaze/petrol din țările producătoare din Est, Bosforul și conductele sale de legătură cu Eurasia joacă, din nou, un rol semnificativ, așa cum au avut de atâtea ori de-a lungul istoriei.

Adevărul este unul singur – Turcia  devenit o țară crucială pentru securitatea Europei.

Cu ocazia ultimei întâlniri între Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin, accentul s-a pus în principal pe cooperarea bilaterală în materie de energie. Președintele Rusiei chiar și-a permis să afirme că vest-europenii ar trebui să fie recunoscători Turciei pentru aprovizionarea cu gaze datorită fiabilității conductei TurkStream. Mai mult, a propus ca Turcia să devină hub-ul central pentru aprovizionarea cu gaze a Europei! Al doilea șah dat Americii, după refuzul OPEC (mai ales al Arabiei Saudite) de a „inunda” piața cu țiței.

În 2021, gazele naturale rusești au reprezentat aproximativ 45% din importurile UE. Acum, această pondere a ajuns la sub 10% după ce livrările prin conducta Yamal (cea mai mare din lume) au fost oprite, iar aprovizionarea prin Nord Stream 1 s-a pierdut și ea (NS 1 și 2 au fost aruncate în aer, printr-un act de sabotaj rămas neelucidat).

UE a blocat South Stream, Putin și Erdogan au construi TurkStream

Gazoductul ruso-turc TurkStream a fost anunțat în decembrie 2014 după ce Moscovei i s-a respins proiectul SouthStream, ce trebuia menit să livreze gaze rusești prin Marea Neagră direct către Bulgare; Gazprom și italienii de la ENI erau parte a consorțiului. Cumva, invocând regulile concurenței, UE a considerat că proiectul nu este fezabil și l-a blocat, deși mii de contracte de muncă fuseseră emise la acea vreme între Bulgaria și Ungaria.

Nouă luni mai târziu, într-o conferință de presă la Ankara, Putin și Erdogan declarau că, „dacă UE nu dorește South Stream, atunci nu se va face”. În schimb, cei doi au anunțat semnarea contractului pentru proiectul TurkStream, care avea să fie inaugurat oficial la începutul lui 2020.

O pandemie și un mini-război mai târziu, lumea a experimentat (și încă mai continuă să experimenteze) o teribilă creștere a prețurilor la gazele naturale. În paralel, cooperarea energetică ruso-turcă se intensifică. La 19 octombrie, Erdogan și Putin au convenit să înființeze un hub pentru piața gazelor rusești, de unde Europa să-și poată satisface nevoile energetice. „Dacă Turcia și potențialii noștri cumpărători sunt interesați, am putea lua în considerare construirea unei alte conducte de gaz și crearea unui hub de gaze în Turcia pentru vânzare către țări terțe, în special din Europa”, a propus Vladimir Putin.

Dar asta ar însemna ca Turcia să aibă un cuvânt greu de spus în stabilirea prețului de vânzare, atenție!

UE și SUA au rămas în ofsaid, căci niciuna n-a reușit încă să comenteze oficial anunțul pe care l-a dus mai departe inclusiv președintele Erdogan.

Turcia, privită doar ca o alternativă de ocolire a Gazprom

Până acum, guvernele și companiile energetice din Occident au privit Turcia doar ca pe o alternativă de ocolire a Gazprom, adică o altă rută de tranzit pentru petrol și gaze între Est și Vest. Așa se face că în 2005 a fost deschisă conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), lungă de 1750 km, care transportă petrolul caspic peste Caucaz, direct în Ceyhan, port turcesc la Marea Mediterană. Trebuie spus că proiectul BTC a avut sprijinul Washingtonului, care astfel a căutat să lovească în interesele economice ale Rusiei.

Dar mult mai mult tam-tam s-a făcut în juru Nabucco, o conductă menită să reducă dependența Europei de gazul rusesc. Șase corporații, cu austriecii de la OMV în frunte, au pus la cale acest proiect ce promitea să fie încununat de succes, mai cu seamă că era susținut politic și financiar de Comisia Europeană. Nabucco trebuia să aducă gaz din Marea Caspică în Europa Centrală via Turcia. Punctul terminus era hub-ul Baumgarten, din Austria. Miliarde s-au pierdut în jurul acestui proiect care nici măcar n-a văzut prima conductă instalată pe fundul mării. După mulți ani de marketing costisitor, partenerii OMV s-au retras când și-au dat seama că nu exista gaz natural disponibil a fi livrat Europei din Marea Caspică.

În schimb, Turcia tot a câștigat, căci s-a ales cu gazoductul TurkStream, iar azi vinde Uniunii Europene fix acel gaz rusesc de care Bruxellesul tot spune că nu are nevoie. Dar, în loc să-l achiziționeze printr-o negociere directă (și chiar avantajoasă, ținând cont de realitatea prezentului!) cu Gazprom, UE plătește pentru gazul lui Putin prețul pe care-l cere Erdogan.

Turcia se pregătește să devină cel mai important hub energetic din Europa după ce cooperarea cu Rusia se va extinde. În momentul în care noul proiect la care se gândesc Vladimir Putin și Recep Erdogan va fi finalizat, Ankara va fi garanția securității energetice a UE. Următoarele luni vor arăta, cu toată forța lor, cât de iresponsabil au gestionat europarlamentarii de la Bruxelles și guvernele țărilor membre UE nevoile de securitate energetică ale Europei.