Șobolanul kamikaze de la Kremlin

Președintele  Vladimir Putin eșuează atât de spectaculos în Ucraina, încât acest lucru îl face și mai periculos.

Problema lui Vladimir Vladimirovici este că aceste eșecuri devin prea evidente pentru a fi ascunse chiar și de mașina de propagandă a Moscovei.

El a atacat Ucraina în parte pentru a împiedica extinderea NATO; în schimb, NATO va admite probabil doi noi membri, Finlanda și Suedia. El a promis să reunească două populații – rușii și ucrainenii – pe care le consideră un singur popor; în schimb, atrocitățile sale au făcut ca ucrainenii să urască Rusia.

El a promis să readucă Rusia la măreția imperială; în schimb, a transformat-o într-o paria internațională. Lista poate continua.

Dar principalul mod în care Putin a pierdut războiul este pur și simplu faptul că nu l-a câștigat. Din ce în ce mai mult, ucrainenii par capabili să se apere singuri împotriva atacului său. Iar pentru ei, a nu pierde este o victorie.

În loc să renunțe, șobolanul atacă

Poate Putin să supraviețuiască acestei înfrângeri? Fără îndoială că își pune această întrebare.

În trecut, notează Bloomberg,  el s-a comparat cu un șobolan încolțit: în loc să renunțe, șobolanul atacă. Putin nu va da niciodată înapoi. El va escalada întotdeauna, chiar și până la autoanulare.

Săptămâna aceasta a început să ridice miza, oprind gazul rusesc în Polonia și Bulgaria. Acesta nu este încă un pas militar, dar este o premieră istorică – chiar și în cele mai tensionate perioade ale Războiului Rece, Uniunea Sovietică nu și-a folosit niciodată exporturile de energie ca armă. Semnalul lui Putin este că ar putea închide robinetele către alte țări europene. Acesta este un război economic. “Puteți paria că va fi însoțit de război cibernetic”, subliniază politologul Andreas Kluth.

Incapabil să cucerească întreaga Ucraină, Putin se concentrează pe controlul asupra estului și sudului acesteia. Obiectivul imediat este de a construi un pod terestru rusesc pentru a conecta Crimeea, pe care a anexat-o în 2014, cu regiunea Donbas, care se află acum la îndemâna sa. Obiectivul mai mare este de a cuceri întreaga coastă ucraineană de pe malul Mării Negre.

Mai important, această zonă de coastă ar conecta regiunile ucrainene aflate sub control rusesc cu  Republica Moldova.

Moldova se aseamănă cu Georgia și, de fapt, cu Ucraina, prin faptul că Putin le transformă de ani de zile pe toate trei în amestecuri de state proxy și state eșuate pe care le poate controla sau submina după bunul plac.

În Georgia, de la invazia Rusiei din 2008, Putin sprijină statele din umbră pro-ruse numite Abhazia și Osetia de Sud. În Ucraina, el a recunoscut „republicile populare” Lugansk și Donețk. Echivalentul lor în Moldova este regiunea ruso-separatistă a Transnistriei.

La fel ca și celelalte state separatiste, în Transnistria trăiesc mulți etnici ruși și tropăie trupe rusești. Acest avanpost l-ar putea ajuta pe Putin să deschidă încă un front în Ucraina. Dar ar putea deveni, de asemenea, o bază de manevră pentru un pretext de a ataca întreaga Moldovă.

Kremlinului îi place să pună în scenă incidente „false-flag” ca pretexte pentru a ataca. Ca un pas următor, Putin ar putea inventa – așa cum a făcut înainte de a invada Ucraina – povești de „genocid” împotriva etnicilor ruși din Moldova.

Oricât de înspăimântătoare ar fi aceste scenarii, fiecare dintre ele ar fi, de asemenea, un semn al disperării crescânde a lui Putin.

Dar nu ar face decât să dubleze hotărârea ucrainenilor și a Occidentului de a se opune șobolanului kamikaze de la Kremlin.  Chiar dacă Putin evită nominal înfrângerea, orice victorie pe care va încerca să o vândă poporului rus nu va fi decât o măsură a neputiinței.