Sluga Nicușor Dan ne bagă în război cu Rusia!

Cea mai importantă decizie luată în ultima ședință a CSAT nu a fost scrisă clar în comunicate, dar poate fi citită printre rânduri, cu puțină atenție și multă neliniște. Sub masca „solidarității” și a „sprijinului pentru Ucraina”, România este împinsă încet, dar sigur, spre linia frontului. Iar inițiatorul acestei manevre periculoase pare a fi nimeni altul decât Nicușor Dan, sluga obedientă instalată la Cotroceni de noul stăpân al României, Emmanuel Macron.

Da, ați citit bine: soldați români în război împotriva Armatei Roșii, a Rusiei, asta se dorește și la asta se lucrează intens!

Într-o țară care abia mai ține în viață spitalele și școlile, care importă siguranță națională la pachet cu declarațiile de presă de la ambasadele străine, ni se cere acum să ne implicăm activ într-un conflict care nu este al nostru. Ba, mai mult, să fim parte a unui război de care chiar Statele Unite se distanțează pe față! În timp ce Bucureștiul se pregătește de marș, la Washington deja se fac planuri de reconstrucție post-conflict – rușii și americanii au bătut palma pentru exploatarea resurselor minerale din Ucraina și au anunțat pe toată lumea că s-au înțeles.

Așadar, America a întins mâna către Rusia prin discuțiile directe dintre Donald Trump și Vladimir Putin; negocieri care, dacă nu erau sabotate de Volodimir Zelenski cu binecuvântarea Parisului, a Berlinului și Londrei, ar fi putut duce la încheierea războiului.

Dar, România? România nu primește nici scut, nici tratat de pace. În schimb, primește ordinul de a deschide un nou front. Aici, pe pământul nostru și cu soldații noștri. Și pe banii noștri, evident!

Adevărul crud este că americanii nu au purtat niciodată două războaie în același timp. Iar în prezent, toate eforturile strategice și diplomatice ale SUA se concentrează pe situația din Orientul Mijlociu (mai ales pe sprijinirea Israelului împotriva Iranului). Ucraina nu mai este prioritate, ci o banală notă de subsol într-un capitol încheiat. Ce a rămas, în schimb, e nota de plată, una pe care elitele „euro-atlantice” vor s-o paseze către statele de graniță, iar România apare cap de listă.

Tu, România, țară membră NATO, îți asumi trimiterea de trupe într-o zonă de conflict în care SUA fac pași clari către o încheiere a ostilităților? Înseamnă că, de fapt, îți asumi o decizie contrară intereselor strategice ale partenerului tău principal. Dar, de ce faci asta? Cine ți-a dat această misiune sinucigașă? Președintele Nicușor Dan, aflat sub tutela directă a lui Emmanuel Macron, își permite să expună România unui risc de securitate fără precedent de la aderarea noastră la NATO încoace.

Apropo de Macron. Pe el nu-l doare de ce se întâmplă dincoace de Dunăre. Dacă Rusia va răspunde militar, nu Parisul va lua primul val de rachete. România bagă bățul prin gardul Kremlinului, nu Franța! Și, dacă tot vorbim de interese personale, să nu uităm că Macron este pe final de mandat, fără posibilitate de realegere în 2026. Și ce face un lider european aflat cu spatele la zid? Aprinde o scânteie. Că poate un război îi mai prelungește cariera politică. N’est-ce pas?

În schimb, România rămâne cu ochii în soare. Dacă SUA decid că acest joc periculos contravine interesului lor și denunță parteneriatul strategic cu Bucureștiul, rămânem goi în fața istoriei. Altă umbrelă de securitate nu avem. Oamenii serioși din MApN, din MAI și din serviciile de informații, ofițeri activi care știu despre ce este vorba, cunosc toate astea. Niciun general, cu un minim simț al realității, nu vrea să afle cum arată un conflict direct cu Federația Rusă, cea mai mare putere nucleară a planetei.

Cu toate astea, Nicușor Dan pare hotărât să facă jocurile Parisului și ale Bruxellesului, în loc să asculte partenerul care ne-a ținut în siguranță până acum: Statele Unite. În mod inconștient – sau poate deliberat? – România este izolată de singura protecție reală pe care o avea. Iar în această logică absurdă, țara noastră riscă să devină un hub de tehnică militară franceză și o țintă de prim-rang pentru rachetele Rusiei. Căci, în mintea noilor lideri de la Palatul Victoria și Palatul Cotroceni, „relevanța geopolitică” se măsoară în riscuri asumate pe spinarea altora.

Tensiunea în regiune este la cote maxime, iar România și Republica Moldova, alt stat bezmetic, au devenit, fără să-și dea seama sau poate exact așa cum s-a dorit, capete de pod pentru fostul regim Biden. Aceeași administrație care, odată cu plecarea de la Casa Albă, ne-a abandonat definitiv în brațele rețelei soroșiste.

În timp ce americanii își reorganizează prioritățile strategice, România este lăsată să joace un rol periculos: acela de țap ispășitor regional, de nou „băț băgat prin gard” – exact cum a fost Ucraina înainte de 2014. Planul este clar: menținerea și alimentarea unui conflict perpetuu la granițele Rusiei. Ursula von der Leyen, liderul „de facto” și cât se poate de vizibil al rețelei globaliste democrat-soroșiste din Europa, a fost reînscăunată tocmai pentru a coordona acest mecanism de instabilitate. Centrul de comandă al democraților soroșiști nu mai este la Washington, ci s-a mutat, discret și eficient, la Paris și Bruxelles. Iar România, ca întotdeauna, este folosită fără să întrebe și fără să i se răspundă.

Zvonurile politice devin tot mai agitate. Se discută, deja, despre posibilitatea suspendării lui Nicușor Dan de către Parlament. Nu doar pentru riscul uriaș în care aruncă țara, ci și pentru criza socială și economică pe care o alimentează împreună cu „guvernul de austeritate” condus de Ilie Bolojan. Se vorbește inclusiv despre mișcări de stradă violente, de o amploare fără precedent, alimentate nu doar de măsurile nepopulare, ci și de sentimentul tot mai acut că România nu mai are control asupra propriei direcții. Că am devenit o țară condusă prin mandate externe, cu lideri instalați pentru a executa, nu pentru a proteja.