Au trecut trei săptămâni de când moțiunea de cenzură introdusă de PSD împotriva Guvernului Orban nu a mai putut fi dezbătută și votată în Parlament din lipsă de cvorum. Unde până cu o zi înainte Marcel Ciolacu dădea asigurări că aceasta va trece, uite cum, dintr-o dată, moțiunea a rămas nici în car, nici în teleguță. Faptul că liderul PSD a dispus eliminarea din rândurile partidului a celor care au lipsit și a celor care au trecut în tabăra PNL nu a rezolvat nimic. Moțiunea tot acolo este, după cum tot acolo a rămas și incapacitatea lui Ciolacu de a conduce cel mai mare partid din România. Și, apropo, dacă este cel mai mare la ce îi folosește?
Atât timp cât moțiunea a rămas pe loc, nediscutată și nevotată, PSD este în continuare cotat ca fiind cel mai mare prieten al Puterii liberale și al lui Iohannis, pe care, din câte se vede, Ciolacu nu are de gând să-i incomodeze cu ceva.
Vorbe în vânt
Ar fi cazul ca liderul PSD să-și precizeze poziția. Ori conduce un partid de opoziție și atunci trece la treabă, ca atare, ori abdică, bărbătește, lăsând locul unuia mai energic și mai priceput. Lăsarea de izbeliște a moțiunii are și consecințe secundare, dincolo de înfrângerea rușinoasă suferită prin neîntrunirea cvorumului. Pe măsură ce trece timpul și se caută îngroparea subiectului, începi să te întrebi nu ce politică duc social-democrații, ci dacă învinuirile aduse Guvernului or fi fost toate adevărate. Să acuzi PNL de jaf la drumul mare în timpul pandemiei, să îi reții în sarcină abuzurile și ilegalitățile săvârșite, creșterea spectaculoasă a șomajului și prăbușirea economiei, precum și lipsa celor mai elementare soluții de redresare nu e de colea. Sunt lucruri pe care doar orbii și răuvoitorii nu le văd, dar nu este de ajuns. Confirmarea existenței lor și a nepriceperii liberalilor de a guverna ar fi venit prin votul PSD, adică ceea ce, de fapt nu s-a întâmplat. Pe de o parte au rămas rânjetul și ironia prezidențială că PSD nici măcar să adune cvorum nu este în stare, darmite să mai treacă și o moțiune, de cealaltă parte niște acuzații care, neadeverite prin vot, sunt doar vorbe în vânt.
Au pus batista pe țambal?
La scurt timp după suspendarea ședinței în care trebuia votată moțiunea, liderul deputaților PSD, Alfred Simonis, iese cu o declarație surprinzătoare. „Cred că a discuta de o nouă moțiune este mult prea devreme. Avem această moțiune depusă în sesiune extraordinară, sesiune care se încheie astăzi. Sesiunea ordinară va începe mâine, nu găsesc oportun ca această moțiune să fie dezbătută într-o altă sesiune. Este punctul meu de vedere, cred că în acest moment nu mai este oportună o discuție pe această moțiune” Chiar în nume propriu făcea declarația sau așa a sunat ordinul? De regulă, de la înălțimea unei asemenea funcții, „în nume propriu” înseamnă mai mult „în numele partidului”. Nici nu s-au lămurit bine lucrurile, nici nu s-au limpezit bine apele cu ce s-a întâmplat în Parlament și PSD gata, dădea primele semnale cu privirea la ceea ce urma să se întâmple. Voința partidului, n-ai ce să faci, peste ea nu trece nimeni. Te întrebi, însă, de ce atâta tam-tam înainte, de ce atâta zarvă când, de fapt, se cam bănuia care va fi soluția finală? Jocul acesta, un pas înainte și doi înapoi, făcea și el parte din programul artistic ce urma să fie oferit sau era o improvizație de moment prin care PSD încerca să pună batista pe țambalul eșecului?
Rolul decorativ al PSD
Ulterior, Curtea Constituțională a respins sesizarea Guvernului că moțiunea nu poate fi depusă într-o sesiune și discutată într-o alta. Iar asta înseamnă că e legal ca acum moțiunea să fie repusă pe tapet. Dar mai presupune și ca Marcel Ciolacu să-și fi găsit aliați cu care să meargă mai departe. Toate informațiile de acum trei săptămâni arătau că liderul PSD nu purtase discuții cu deputații neafiliați sau cu cei de la minorități. Din lotul ultimilor PSD primea, de regulă, cinci voturi, dar oamenii au recunoscut că nu i-a căutat nimeni în vederea vreunui dialog sau vreunei negocieri. Și atunci, de ce să se amestece? Teoretic, PSD ar avea șansa ca după alegerile locale să revină cu moțiunea și chiar să câștige, ceea ce ar însemna o lovitură cruntă la adresa liberalilor, cu efecte serioase asupra alegerilor parlamentare. Motivațiile de genul nu este oportun, nu este indicat să lăsăm țara fără Guvern în plină criză sanitară sunt de Bulă. Ați citit bine, domnule Ciolacu, sunt de Bulă! România nu rămâne fără Guvern, ci doar va avea un altul. În cazul în care nu se reia problema moțiunii, înseamnă că între Marcel Ciolacu și Iohannis, în spatele căruia stă îngrămădită Puterea, chiar există o înțelegere. Și încă una foarte mare, care explică, pe de-a-ntregul, rolul pur decorativ al PSD pe scena politică.
