Citind postarea de pe Facebook a lui Ciprian Ciucu, viitorul candidat PNL la Primăria Capitalei, îți vine să te întrebi dacă omul a vrut să scrie un program de management sau o confesiune despre neputință personală. „M-am retras în bucătărie, mi-am pus Amorphis și m-am apucat de scris…”, așa începe mesajul lui. Cu căști pe urechi și puțină melancolie administrativă.
Iată tabloul autentic al politicianului modern, care se pregătește nu să guverneze, ci să se scuze preventiv.
Dar, să o luăm metodic.
Ciucu, atac involuntar la Nicușor Dan?
Primul lucru care sare în ochi este modul subtil în care Ciucu îl ceartă pe Nicușor Dan, fix omul pe care l-a sprijinit în 2024, dar pe care acum îl transformă în exemplu negativ de „cum nu trebuie să faci lucrurile în administrație”.
Ironia e că, până mai ieri, îl ridica în slăvi pentru „onorabilitate” și „curățenia morală” cu care a condus Bucureștiul. Azi, brusc, descoperă că nu s-a făcut „aproape nimic”. A zis bine un liberal cu state vechi – „După ce l-ai împins la Cotroceni, acum îi trimiți și o scrisoare de mustrare din Primăverii”.
Mai departe, Ciucu se plânge că „nu poate promite cai verzi pe pereți” pentru că realitatea administrativă e dură. Păi, bine, domnule primar liberal, dar cine conduce administrația locală în atâtea sectoare? Cine are șefi peste ministere care pot debloca bani, proiecte și fonduri europene? Nu tot Partidul Național Liberal? Deodată, pare că PNL-ul se uită la Capitală ca la o temă de matematică prea grea și spune: „Doamna profesoară, n-am știut să rezolv, dar am încercat, vă jur!”.
Și dacă tot vorbim de „realitate”, hai să nu o cosmetizăm selectiv. Ciucu citează un preambul despre ce nu s-a făcut în București și trage concluzia că „nu s-a realizat aproape nimic”. Serios? Chiar nimic? Că doar nu am fi visat spitalele modernizate în mandatul Gabrielei Firea; sunt acolo, cu echipamente și investiții reale. Nici rețeaua de termoficare nu s-a apucat singură de înlocuit țevile, iar lucrările începute în mandatul lui Nicușor Dan sunt dovada că, ne place sau nu, chiar s-a pus mâna pe problemă. Tramvaiele cumpărate, contractele semnate, fondurile europene atrase (cu chin și puține, dar atrase) – toate acestea nu sunt „nimic”.
A, nu au fost făcute sub semnul galben al partidului potrivit și de aia, got it!
Bucureștiul se conduce fără scuze
Ceea ce pare să-l deranjeze, de fapt, pe Ciucu nu este incapacitatea sistemului, ci faptul că nu mai poți păcăli electoratul cu vorbe mari. Și atunci vine ironia supremă: candidatul PNL este politicianul care se prezintă drept „om realist” și „antidemagog” și face asta în timp ce practică exact arta demagogiei subtile, cea care nu promite nimic, dar se dă cinstită.
Să ne înțelegem: e bine că un candidat pentru PMB vrea să vorbească despre reformă administrativă, despre capacitate instituțională și profesionalizare. Dar Ciprian Ciucu e mai greu de luat în serios când formațiunea politică din care face parte are în subordine mii de funcționari plantați pe criterii politice. Când liberalii se plâng de „nivelul scăzut al capacității administrative”, românii îi întreabă cine a condus acele administrații în ultimii ani.
Adevărul e că Bucureștiul e greu, așa-i, dar nu pentru bucureșteni, ci pentru politicieni care nu știu cum să-l înțeleagă. E greu pentru cei care cred că poți conduce un oraș ca pe un partid de sector. E greu pentru cei care confundă sinceritatea cu lamentația și realismul cu resemnarea.
Într-un fel, Ciucu are dreptate: „rușinea e mare”. Dar nu pentru că nu se pot face lucruri în Capitală, ci pentru că politicienii ajunși în fața oglinzii preferă să dea vina pe reflexie. Așa că da, „Și Capitala e grea pentru PNL”.
Orașul ăsta nu e imposibil, dar te provoacă să-l conduci fără scuze, fără vinovați convenabili și fără soundtrack de Amorphis în fundal.
