Și-au luat România înapoi! „Binomul” a depus jurământul

Sistemul s-a pus pe treabă. A început discret, cu ani în urmp, pe la colțuri de dosare și prin editarea unor cariere, dar acum se joacă pe față: Coldea și Kovesi își pregătesc revenirea în scenă, de data aceasta fără glugă și fără perdea de fum. Sub pretext că este nevoie de încă un val de „salvatori ai națiunii”, ne pregătim pentru reeditarea celei mai toxice epoci recente – cea în care „statul paralel” nici nu se mai deranja să se ascundă, iar democrația era o glumă proastă, spusă în șoaptă de teamă să nu o audă microfoanele ambientale.

Rețeta? Clasică, testată, sigură. Se creează un „pericol iminent” – prăbușirea administrației, haos în economia națională, apocalipsa gropilor și a becurilor neînlocuite – și se scoate din joben un primar de vitrină. Poate doi, pentru efect garantat. Nicușor Dan pentru Capitală, cu tot cu pletele fluturând a neputință urbanistică, și Ilie Bolojan pentru ce a mai rămas din administrația liberală. Oameni care nu încurcă jocurile, manechine perfect alese pentru vitrina în care „Sistemul” își face rebrandingul.

Se croiește un partid prezidențial?!

În tot acest timp, adevărata piesă se joacă în spate. În laboratoarele puterii, între două cafele băute cu discreție pe traseul Cotroceni-Bruxelles-Paris, se croiește un partid prezidențial. Cine îl va conduce? Ce întrebare! Cine altcineva dacă nu Laura Codruța Kovesi! Nu „procurorul” sau „tehnocratul” Kovesi, ci brandul național al justiției selective și al conferințelor de presă cu mascați în fundal. Oficial, Kovesi spune că nu intră în politică. Neoficial… haideți, suntem între noi, nu ne aude nimeni: cine spune nu „Sistemului” și mai primește o invitație?!

Un sondaj AtlasIntel servit publicului cu fața senină a televiziunilor obediente întreabă cu subtilitatea unui elefant în magazinul de porțelanuri dacă românii ar vota un partid condus de Kovesi. Printre întrebările despre preferințe electorale, se insinuează două bombe cu fitil scurt: „Ai vota un partid condus de LCK?” și „Cum ți se pare imaginea ei?”. Nu e sondaj, e sondaj cu dedicație. Un exercițiu de aclimatizare colectivă.

Și dacă vi se pare că lipsește ceva, să nu uităm de partea cealaltă a „Binomului”. Florin Coldea, fostul dirijor al păpușilor cu epoleți, evită cu grație dosarele care îl caută cu disperare și se repoziționează strategic. Se aude că se pregătește să preia SRI-ul din postura de „director civil” – o invenție demnă de Kafka, utilă pentru a dribla anchetele care îl au drept țintă. Coldea e un soi de Ghiță Pristanda cu laptop, pregătit să aducă eficiența înapoi în inefabilul intelligence-ului românesc.

„Sistemul” a învățat o lecție: nu mai are nevoie de partide clasice, are nevoie de marionete cuminți. Acum le are: Nicușor Dan nici măcar nu înțelege propozițiile pe care le rostește, dar semnează conștiincios tot ce i se pune la mapă, iar Ilie Bolojan face „ordine” în stil contabil – concediază, restructurează, instalează LED-uri. Iar când vine vorba de principii democratice, ridică din umeri și cere un Excel.

România, țara cu memorie colectivă scurtă

Între timp, vechii oameni ai „Sistemului” se pregătesc să fie repoziționați elegant în instituții-cheie, iar dosarele incomode dispar și noile anchete au ținte fixate dinainte; de preferat, adversari ideologici sau inamici ai „reformei”. România intră într-o nouă etapă: una în care puterea se exercită cu zâmbetul pe buze sub forma unei „reconstrucții administrative” și a unei „justiții eficiente”.

Într-o țară normală, asemenea reveniri ar fi fost imposibile. Dar la București, unde memoria colectivă expiră mai repede decât un iaurt la reduceri, „Binomul” nu doar că revine, dar este și aplaudat. Coldea devine „expert în intelligence”, iar Kovesi, „prima femeie procuror-șef european”. Istoria abuzurilor este înlocuită cu diplome și PR. Din regizorii unei democrații de carton, devin regii scenei politice.

Și totul se petrece sub ochii unei societăți obosite, care se uită la talk-show-uri sterile, între două crize de facturi și o porție de „breaking news”. Fără să priceapă că spectacolul e scris de mult. Nu e nici comedie, nici dramă. E o farsă tragică. Cu public nou plătitor și regizori eterni.