Sfârșitul petrodolarului, începutul celui de-Al Treilea Război Mondial!

Scriam în urmă cu doi ani că „o bombă geopolitică este pe cale să explodeze – Arabia Saudită negociază cu China și Rusia să se alăture grupului BRICS!”. Între timp, lucrurile au avansat, iar Riadul s-a alăturat „Sudului global” în războiul declanșat împotriva Occidentului dominator. Beleaua acum este că acest război economic tinde să se transforme într-un de anihilare totală.

 Arabia Saudită a anunțat că nu va mai vinde țiței în valuta americană, iar impactul unei asemenea decizii asupra pieței energiei și a economiei globale poate fi ușor anticipat. „Nucleara” dată petrodolarului va duce, însă, la începutul celui de-Al Treilea Război Mondial, se tem analiștii, care nu văd cum SUA pot ieși din corzi fără un conflict de proporții.

Era petrodolarului este pe cale să se sfârșească, după ce prințul moștenitor al tronului saudit, Mohammed bin Salman, a anunțat că nu va semna reînnoirea acordului istoric avut cu SUA (în vigoare din iunie 1974!), care prevede obligativitatea țării sale de a vinde petrol exclusiv în dolari americani, în schimbul unor garanții de securitate.

România, afectată de lovitura saudiților

Lumea întreagă este în pragul schimbărilor, peste tot se fac scenarii și analize, iar predicțiile nu sunt tocmai îmbucurătoare.

În timp ce Uniunea Europeană pune presiune pentru acceptarea salariului european minim și în țara noastră încep să se simtă primele efecte ale măsurilor fiscal-bugetare luate de autorități (lefurile s-au mărit de la 1 iulie, în aceeași zi cu scumpirea carburanților), dinspre Ocean bate vântul austerității. Asta, ca să nu spunem „al falimentului”. America este pe punctul să piardă controlul tranzacțiilor efectuate în comerțul global, eliminarea dolarului din vânzările de țiței ale Arabiei Saudite fiind doar cea mai recentă lovitură dintr-o tendință recentă de „de-dolarizare” – țările din BRICS+ și regiunile învecinate, inclusiv din Orientul Mijlociu și Asia, caută o modalitate prin care să-și poată promova monedele naționale în plățile transfrontaliere. Totul, ca parte a unui proces de reducere treptată a importanței dolarului în finanțele internaționale.

România, ca multe alte state care gravitează în jurul „Soarelui” american, are rezerve valutare în dolari, iar o parte din contractele de împrumut cu „Big Finn” este în moneda SUA. Crede cineva că Washingtonul va accepta pierderea puterii fără să reacționeze în consecință? Presa din State scrie că, după anunțul lui MBS, de pe Wall Street și până la Capitoliu nu se vorbește decât despre ce răspuns în forță și decisiv trebuie să primească toți dușmanii Americii, listă care tocmai a fost actualizată cu numele Arabiei Saudite.

Sfârșitul petrodolarului reflectă schimbări semnificative nu doar în relația Washington-Riad, ci și în echilibrul global al puterii. Pe măsură ce țările din BRICS+ și aliații lor cresc numărul tranzacțiilor în monedele proprii, capătă tot mai multă greutate percepția legată de scăderea importanței dolarului în finanța mondială.

De ce este puternic dolarul

Dar, mai întâi, să explicăm puțin ce este petrodolarul. În 1974, Arabia Saudită s-a angajat să tranzacționeze tot țițeiul exclusiv în valuta americană, iar veniturile obținute au fost folosite pentru a cumpăra titluri de stat emise de Trezoreria SUA. La schimb, SUA au promis să furnizeze echipament militar Arabiei Saudite și să-i ofere protecție, la nevoie. Practic, Nixon a reușit să facă din dolar punctul central al sistemului monetar global.

În ciuda tumultului și a instabilității politice din lume, inclusiv din America, dolarul și-a păstrat puterea și forța de a stabili agenda internațională. Pe lângă menținerea stabilă a cererii pentru această valută, acordul SUA-Arabia Saudită a însemnat și o sursă constantă de venit pentru US Treasury. Tactica a dat roade, contribuind la consolidarea poziției dolarului ca monedă-cheie în tranzacțiile comerciale internațională.

La 50 de ani distanță, pe fondul presiunilor exercitate de Rusia, dar mai ales China, ponderea dolarului în Produsul Intern Brut mondial a scăzut de la 40% la doar 25%. Iar azi, economia Chinei a depășit-o pe cea a SUA în termeni de paritate a puterii de cumpărare.

Și toate problemele acestea apar pe capul Unchiului Sam într-un moment în care Moscova și Beijingul îi sfidează, pe față, rolul de jandarm mondial, iar aliați din Europa, plus țările Orientului Mijlociu, încep să pună presiune cerând o mai mare autonomie (independență economico-financiară și în chestiuni ce țin de politică externă) față de Washington.

Ultimele date statistice arată că ponderea dolarului în rezervele globale a scăzut deja de la 71%, în 1999, la 58,4%, în prezent. În viitorul previzibil, dominația dolarului va rămâne, dar o democratizare treptată a peisajului financiar global este în curs de desfășurare, dând loc unei lumi în care monedele locale vor fi utilizate pentru tranzacții internaționale. Iar într-o astfel de lume, dolarul va rămâne fără influența sa supradimensionată, completată de valute precum yuanul chinezesc, euro și yenul japonez într-un mod direct proporțional cu amprenta internațională a economiilor lor.