În calitate de a treia și a cincea țară ca mărime din UE, Suedia și Finlanda au extins în mod dramatic raza de acțiune a NATODacă ambiția președintelui Vladimir Putin în invadarea Ucrainei a fost de a ține în frâu NATO, a avut exact efectul opus. Finlanda s-a alăturat alianței în aprilie 2023, iar în martie 2024 Suedia a devenit și ea membră.
Sfârșitul neutralității nordice înseamnă sfârșitul erei post-Război Rece în nordul îndepărtat. În calitate de a treia și a cincea țară ca mărime din UE, Suedia și Finlanda au extins în mod dramatic raza de acțiune a NATO. Aderarea lor reprezintă un regres major pentru Moscova – dar și riscuri sporite de escaladare.
Noii membri nu sunt doar beneficiari ai protecției NATO, ci și contribuții importante la alianță. Atât Finlanda, cât și Suedia și-au majorat cheltuielile pentru apărare peste nivelul minim de 2% din PIB.
Printre capacitățile pe care țările nordice le aduc NATO se numără oportunitățile de recunoaștere aeriană la granița cu Rusia, sporind capacitățile de avertizare timpurie ale alianței. Armatele finlandeză și suedeză au, de asemenea, o expertiză evidentă în manevrele în condiții de frig extrem.
“Sparta arctică”
Finlanda, „Sparta arctică”, așa cum este numită uneori, are o forță militară activă și bine pregătită. Se mândrește, de asemenea, cu cea mai mare și mai bine echipată forță de artilerie din Europa de Vest, un atu major într-un potențial război convențional.
Mult mai importantă decât numărul de trupe cu care poate contribui fiecare țară este geografia sa, potrivit Foreign Affairs. Schimbarea strategică pe care apartenența lor la NATO este susceptibilă să o provoace nu poate fi subestimată.
Pe viitor, alianța se va înclina spre nord și nord-est. Să luăm exemplul Laponiei, teritoriul nordic slab populat, împărțit în principal între Finlanda și Suedia. În câțiva ani, va găzdui o flotă mare de avioane de luptă Lockheed Martin F-35.
Finlanda este cel mai mare producător mondial de spărgătoare de gheață și este capabilă să contribuie cu o flotă de nouă nave pentru a sprijini strategia arctică în evoluție a NATO, care vizează, în parte, menținerea deschisă a rutelor comerciale maritime și protejarea împotriva unei potențiale activități militare rusești.
Marea Baltică a devenit acum efectiv un „lac NATO”
Mai la sud, insulele finlandeze și suedeze din Marea Baltică pot fi numărate acum printre activele NATO, limitând operațiunile flotei rusești. Deși Rusia controlează Kaliningrad, enclava înconjurată de Polonia și Lituania, Marea Baltică a devenit acum efectiv un „lac NATO”.
În același timp, adăugarea în rândurile sale a două națiuni europene cu experiență militară și semnificative din punct de vedere geopolitic face ca alianța să fie mai puțin dependentă de capriciile electoratului american.
Granița NATO cu Rusia se întinde în prezent pe o distanță de aproape 2600 de kilometri. Există multe posibilități pentru incidente militare la scară mică care ar putea declanșa un conflict mai amplu. Rusia a emis deja avertismente cu privire la consecințele unei prezențe sporite a NATO în regiunea arctică. Porturile rusești din Sankt Petersburg, Primorsk și din alte părți rămân importante pentru exporturi și importuri.
În lunile și anii care vor urma, propaganda rusă va pune la îndoială înțelepciunea intrării Finlandei și Suediei în alianță. Putin va continua să insiste asupra amenințării existențiale pe care imperialismul occidental o reprezintă pentru Rusia, iar dezinformarea va prezenta intrarea țărilor nordice în alianță drept o provocare.
Liderii de la Helsinki și Stockholm trebuie să respingă aceste distorsiuni. Finlanda și Suedia nu au aderat la NATO pentru a face parte dintr-un complot condus de SUA pentru a încercui Rusia, ci au reacționat la dovezile cumulative ale imperialismului rusesc. Agresiunea militară rusă este cea care a ucis neutralitatea finlandeză și suedeză, invazia Ucrainei dând lovitura finală.
