Mai toată presa s-a repezit să scoată o știre de unde nu există. Klaus Iohannis, zic susținătorii ei, i-a dat girul lui Ludovic Orban în cadrul unei întâlniri pe care ar fi avut-o cu acesta. Nu știu dacă întâlnirea a fost reală sau tot o făcătură „pe surse”. Orban nu o confirmă, cu subiect și predicat, nu dezvăluie conținutul dialogului ce s-ar fi purtat cu această ocazie. Iohannis, după cum se știe: nici nu o confirmă, nici nu o infirmă. Ceva în genul o fi fost ceva, dar nu prea.
Dacă întâlnirea nu a avut loc, informația nu este decât o bucățică de strategie gândită în laboratoarele Cotroceniului și servită acelei părți din presă care înghite orice de dragul exclusivității și al senzaționalului. Al senzaționalului inexistent. Asta ca să nu zică lumea că președintele este insensibil la zbaterile partidului.
Da sau ba?
După agenda președintelui, la ora presupusei întâlniri este foarte posibil ca Iohannis să nu fi fost în București. Abia la ora 18, luni, 18 ianuarie, s-a întâlnit cu Adrian Zuckerman. Dimineața, în presupusul moment al întâlnirii, o fi fost poate la Sibiu sau abia în drum spre București. Și apoi, ca să calmeze temerile lui Orban că i se trage preșul de sub picioare nu era nevoie de un tête-à-tête. Era de ajuns un telefon de liniștire. Nici dacă Iohannis și Orban ar fi avut o întâlnire lucrurile nu se schimbă prea mult.
Aceeași presă nărăvită zice că fostul premier ar fi vrut să verifice dacă Rareș Bogdan are susținerea lui Iohannis și dacă președintele se situează de partea aripii răzvrătite, care îi cere demisia. Iar președintele, ca să vezi, a zis că nu. Nici aia, nici aialaltă. În mod surprinzător, dacă până acum Ludovic Orban ieșea la declarații pentru orice nimic, menționând că a discutat cu președintele, de data aceasta nu a mai pomenit ceva. A evidențiat doar că este președintele ales al partidului, este în funcțiune și așa va rămâne până la viitorul congres. Despre Iohannis, întâlnirea cu el și asigurările date, nicio vorbă.
Doar până la Congres
Pe de altă parte, câteva agenții de știri scot în evidență că președintele Iohannis i-a atenționat pe liberali să nu se mai certe în spațiul public și să se concentreze pe guvernare. Nu pot să-mi dau seama la ce guvernare se referă, pentru că în ograda PNL au rămas firimiturile unor negocieri, nicicum ministere de forță, care să necesite o atenție sporită. Iar dacă vor să se dueleze să o facă la Congresul PNL din toamnă, ar fi precizat președintele. Acesta este, de fapt, semnalul transmis: Orban mai are de trăit doar până la Congres, nu mai mult. Faptul este confirmat, de altfel, de retragerea imediată a taberei pro Rareș Bogdan de la ostilitățile pe care abia le declanșaseră.
Războinic și chiar răzbunător, prim vice președintele PNL nu ar fi abandonat bătălia începută și în care începuse să adune adepți. Acum este cu atât mai înverșunat, cu cât este al doilea puci pe care îl ratează. Primul, în decembrie 2020, a fost stins de Klaus Iohannis, care a cerut să nu se facă nicio ședință a Biroului Politic Național, în urma căreia, evident, Ludovic Orban ar fi fost debarcat.
Pe vremea când lua caimacul
Este clar că lui Orban i se pregătește debarcarea. Iohannis nu îl mai vrea, în primul rând, pentru felul dezastruos în care a guvernat. Iar când face asta are în vedere că sunt o sumedenie de lucruri pentru care nu vrea să răspundă. Să ne amintim cum chema miniștrii la Cotroceni, chipurile pentru consultări, când, în realitate, le dicta ce au de făcut. Primul ieșea la declarații Iohannis, ca să ia caimacul, apoi Orban, ca să confirme ce a stabilit președintele. E o chestiune de logică elementară. Dacă Orban și ai lui ar fi venit cu propuneri proaste, Iohannis i-ar fi zburat pe ușă imediat. Și-a impus, în schimb, ideile lui, iar Orban & Co nu au făcut decât să le aprobe. Concluzia e limpede: Orban e de vină, deci, fără Orban!