Securitatea cuprinzătoare – sau chiar „securizarea” – în relațiile interne și internaționale a devenit o cvasi-obsesie în politica chineză de când președintele Xi Jinping a preluat puterea în 2012.
Securitatea, în accepțiunea Partidului Comunist Chinez, înseamnă în primul rând asigurarea supraviețuirii monopolului său de putere leninist-maoist și a socialismului cu caracteristici chinezești, potrivit Euobserver.
Nu este o coincidență faptul că Xi Jinping prezidează și Comisia Centrală pentru Securitate Națională (CNSC), un organism nou înființat în 2013 pentru a centraliza controlul asupra uriașului aparat de securitate chinez.
Încă din aprilie 2014, în cadrul unei sesiuni a CNSC, Xi a prezentat conceptul său de „mare securitate”, în care securitatea internă și internațională fusese definită ca fiind indisolubil legată.
Și în aprilie 2022, în cadrul Forumului pentru Asia, a anunțat noua sa „Inițiativă de Securitate Globală” (GSI).
Se pune întrebarea ce rol joacă GSI în contextul strategiilor globale deja existente ale Chinei, în special al Inițiativei Belt and Road (BRI)?
Cum ar trebui să reacționeze Europa, NATO și Occidentul „extins” la acest model alternativ de ordine internațională, după ce tocmai au publicat Compasul strategic al UE în martie sau Conceptul strategic al NATO în iunie?
Ca și în cazul BRI, ambițiile Chinei și obiectivele strategice clar declarate nu sunt altele decât delegitimarea și înlocuirea definitivă a ceea ce consideră a fi ordinea mondială existentă, dominată de Occident și nedreaptă.
China denunță actualul sistem global ca fiind principala sursă de instabilitate și insecuritate, reflectând în mod inadecvat interesele puterilor în ascensiune și ale lumii în curs de dezvoltare.
GSI poate servi o gamă largă de interese de politică externă chineză și prezintă China ca un nou furnizor de securitate globală. Dar țările din Asia de Sud-Est se simt amenințate.
Națiunile respective vor rezista oricărei integrări ulterioare în sfera dominată de China și vor căuta în schimb o alianță alternativă de securitate, susținută în mare parte de SUA și Australia.
Taiwanul nu este menționat în mod explicit în cadrul GSI. Dar conceptul de „securitate indivizibilă” ar putea servi drept un alt argument pentru a șubrezi poziția actuală a SUA și a aliaților săi, denunțând-o ca fiind o instigare la o mai mare insecuritate și contrară Chinei.
În Asia de Sud, India este cel mai mare oponent strategic al strategiei de încercuire a Chinei și este pe cale să își sporească ambițiile în Indo-Pacific prin intermediul unor formate precum Dialogul cvadrilateral de securitate. În ceea ce privește Asia Centrală, Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS) este un format consacrat, dar poate fi integrat ca pilon important al GSI.
Ceea ce se poate presupune este că strategia Chinei va fi susținută masiv de Rusia, care folosește un limbaj și concepte similare pentru a-și extinde politica expansionistă.