Disperarea cu care liberalii se bat între ei, dar și pentru a rămâne agățați de putere, a atins praguri la care nimeni nu s-ar fi gândit. Nu se mai tem de trădarea care le-ar putea dărâma guvernul. Mai mult, pare că o stimulează și vor să o transforme în armă. Problema e cine îi atacă, pentru că, din câte se vede, privesc moțiunea de cenzură ca pe o binecuvântare.
Ultimul scenariu apărut pe piață dezvăluie o punere în scenă demnă de casa de nebuni. Având în vedere componentele, nu se mai poate vorbi de politică, ci de foame. O foame adâncă, ce-i râcâie pe măruntaie și pe doctrină. Deznădejdea i-a cuprins până într-acolo încât fac acrobații la înălțime fără plasă de siguranță.
Nivelul maxim de profesionalism și inteligență
Modelul după care se inspiră până la un punct este instalarea guvernului Orban 2. Știm bine cum a căzut antecesorul prin moțiune de cenzură. Firesc ar fi fost ca Iohannis să numească un reprezentant al PSD pentru formarea noului guvern. Nu a vrut, a ținut neapărat să aibă propriul guvern, singurul, de fapt, care îl putea asculta orbește. Aici nu mai este vorba de sfidarea social democraților, ci a întregii națiuni. Văzuse clar cum România se prăbușește sub conducerea liberalilor, dar nu l-a interesat. Voia un cabinet guvernamental pe care să-l poate manipula după plac și în fața căruia să apară ca fiind singurul om isteț ce putea lua decizii.
Am văzut până unde a mers îngustimea minții lui Iohannis. L-a numit tot pe Ludovic Orban să formeze guvernul, iar acesta a instalat o echipă care nu se deosebea cu nimic de ceea ce fusese înainte. Erau aceiași oameni cu nume și prenume, sfertodocți, agramați și ariviști. Orban spunea că sunt cei mai buni, și abia acum îmi dau seama că avea dreptate. Era nivelul maxim la care liberalii puteau ajunge, spre hohotul total al țării. Mai sus de atât, de unde?
Jos cu ai noștri!
După un an și jumătate, modelul se repetă. Conform surselor, moțiunea de cenzură va trece. Nu contează cu ce număr de voturi, important este să treacă. Lăsat fără obiectul muncii, premierul Florin Cîțu va trebui să plece acasă. Nu va face însă prea mulți pași dincolo de Palatul Victoria, pentru că Iohannis îl va chema la Cotroceni și îi va face o ofertă de nerefuzat. Mai concret, să preia formarea următorului guvern. Exact ca în cazul cabinetului Orban 2. Dacă înainte cu o săptămână de votarea moțiunii nu există informații concrete privind viitorul potențial premier, ideea că tot Florin Cîțu ar fi desemnat pentru funcția de prim-ministru prinde și mai mult contur. Iohannis știe că fără un ajutor concret moțiunea inițiată de PSD nu are cum să treacă. În atare situație, discret, va da semnalul prin care liberalii să voteze și să-și dărâme propriul guvern.
Târziu. Sau deloc
Scandalul care va urma – și încă ce scandal! – va fi doar de formă, pentru că altul este scopul. La negocierile cu partenerii de coaliție nu se va urmări decât retragerea ministerelor atribuite de Orban în partida USR PLUS și trecerea lor în ograda liberalilor. Dacă într-adevăr se va ajunge aici, este clar că soarta lui Orban la alegerile pentru șefia PNL este pecetluită. USR își va primi partea, dar va trebui să accepte ce i se oferă, probabil niște ministere mai neînsemnate. Nu este în poziția în care să rupă guvernarea, după cum va amenința. Unde să plece? Altceva este surprinzător în toată această poveste. De trocul lui Ludovic Orban, ministere contra șefia Camerei Deputaților, se știa din perioada negocierilor între partidele din coaliție. Scriam, la 17 decembrie 2020, în articolul intitulat „Ce-am votat și la ce s-a ajuns”: „În cele 12 zile scurse de la alegeri Orban nu a reușit decât să încurce și mai tare toate momentele. Obosește ecranele televizoarelor cu elucubrațiile lui despre formule de guvernare și despre negocieri soldate cu zero rezultate. Discuțiile purtate ce celelalte partide nu se referă la un program de guvernare, nu se referă la oameni sau la criza pandemiei, ci doar la funcțiile pe care și le împart de parcă ar fi câștigat alegerile. Asociat cu restul „adunăturii de dreapta”, USR PLUS și UDMR, Orban face și desface Parlamentul și distribuie funcții ca și cum nu numai că ar fi câștigat, dar au fost și singurii participanți.” Nu trebuie să mire pe nimeni reacția târzie a coaliției. Ca de obicei, în politică, lucrurile deranjante se află târziu. Sau deloc.
