Liderii UE se reunesc la Granada pentru o discuție informală despre viitorul „autonomiei strategice”. Acest termen a apărut pentru prima dată în urma alegerii lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite și, de atunci, a fost asociat cel mai mult cu președintele francez Emmanuel Macron, care a cerut ca Europa să devină mai puțin dependentă de puterea dură americană.
În prezent, guvernele europene se străduiesc să afle cum să se poziționeze. Interesele Americii nu se aliniază întotdeauna perfect cu cele ale Europei. Totuși, conceptul de autonomie strategică nu convinge pe toată lumea. Și, în ciuda eforturilor lui Macron, a reușit să provoace mai ales diviziuni, pentru că este o abordare fundamental anti-americană.
Uniunea Europeană nu va fi niciodată complet autosuficientă, este nevoită să se axeze pe căutarea de parteneri, mai degrabă decât pe autonomie.
Deși națiunile din Europa se confruntă cu mai multe probleme de securitate, singura amenințare la adresa continentului pentru care puterea militară a SUA ar putea fi relevantă este o confruntare militară directă cu Rusia.
Ideea că Europa nu are potențialul brut de a se apăra singură și că, prin urmare, are nevoie ca Statele Unite să facă această treabă la nesfârșit pare derutantă, dar este o realitate.
Capacitățile existente ale Europei sunt atât de deficitare încât ar fi nevoie de un efort masiv și îndelungat pentru a le aduce la zi.
Dar adevărata problemă, potrivit ForeignPolicy, este „cacofonia strategică” din interiorul Europei. Percepțiile privind amenințările de tot felul sunt prea disparate pentru a susține un efort major de coordonare.
Unii analiști susțin că Statele Unite rămân esențiale pentru a menține atenția europeană concentrată asupra pericolului rusesc și pentru a furniza capacitățile militare pe care europenii sunt incapabili să le pună în practică.
“Autonomia strategică trebuie să fie o luptă a Europei”, a pledat Macron. Dar nu a explicat cum ar funcționa o astfel de strategie, deoarece Europa are un reflex de panică în fața conflictelor apropiate – cum este războiul din Ucraina – și atunci urmărește să se ascundă sub umbrela americană.
Europa nu este chiar atât de neajutorată, dar îi lipsește politica hard power. În contextul geopolic tensionat, are două opțiuni: fie își ia soarta în propriile mâini, fie acceptă că securitatea sa depinde de America.