De la începutul războiului din Ucraina, s-a spus adesea că centrul de greutate al Uniunii Europene s-a deplasat spre est.
Și este adevărat – vremea în care Franța și Germania puteau decide singure viitorul continentului a apus. În această fază nou apărută, țările din Europa Centrală și de Est sunt cele care vor avea o influență din ce în ce mai mare.
Cu toate acestea, ceea ce se observă mai rar este faptul că această schimbare e o accelerare a unor tendințe generale care sunt evidente de ceva timp, susține în Politico Jeremie Gallon, analist la Atlantic Council. Prima dintre acestea este ponderea economică în creștere a Europei de Est.
Chiar dacă 2022 nu va fi un an bun pentru economiile din regiune, tendința macroeconomică covârșitoare la nivel național în Europa secolului XXI este convergența.
Iar emblematică pentru această regiune este Polonia, cu muncitori calificați, baza industrială consolidată – inclusiv în sectoare de ultimă generație precum fintech și biotehnologii – și capacitatea de a atrage investitori străini.Cehia, Ungaria, Croația sau Slovacia sunt în aceeași poziție, iar Bulgaria și România caută să le ajungă din urmă.
Există, de asemenea, o „maturitate” politică care are loc în UE. Au trecut aproape 20 de ani de la aderarea a opt țări din Europa Centrală și de Est în 2004, ceea ce înseamnă că aceste națiuni înțeleg acum pe deplin cum să navigheze în instituțiile complexe ale UE și că prima lor generație de funcționari europeni a atins poziții cheie la Bruxelles.
În cele din urmă, mai puțin tangibil, dar probabil și mai important, este faptul că noua generație de lideri naționali din Europa de Est se dovedește a avea calități care adesea le lipsesc politicienilor din Vest.
Est-europenii posedă un simț al tragediei istoriei, ceea ce le-a dat o perspectivă care astăzi seamănă aproape cu o clarviziune geopolitică.Trebuie remarcat faptul că acești lideri dau dovadă de un curaj neobișnuit în fața agresiunii sau a intimidării.
Am văzut acest lucru în acțiunile lui Gabrielius Landsbergis, ministrul lituanian de externe, atunci când a consolidat legăturile Lituaniei cu Taiwanul în fața amenințărilor economice chineze.
Și trebuie să fi fost nevoie de un “tupeu” considerabil și pentru noul prim-ministru bulgar Kiril Petkov pentru a susține sancțiunile europene împotriva Moscovei, în ciuda legăturilor istorice și economice puternice dintre Rusia și țara sa.
Dar poate că principala trăsătură a liderilor est-europeni este dorința de a schimba destinul țărilor lor, după o istorie petrecută în umbra Moscovei, cu sărăcie și greutăți – în timp ce vestul a trăit în decenii de prosperitate.
Războiul din Ucraina a pus la încercare curajul acestor țări în fața Rusiei. Și s-a dovedit că esticii nu sunt fricoși. Este o lecție pentru vestul Europei, inclinat către compromisuri de dragul propriilor interese. Națiunile din Europa de Est au dovedit că pot face istorie.
Da, da. Sunt foarte bune tarile din Europa de est, ca sunt zona tampon intre Europa si Rusia/Ucraina. In rest, fereasca sfantu’ de mentionarea intrarii in Schengen.
Comparat cu ce se poate intasmpla in tarile din vest referitor la economic si cultural in tarile din est s-ar putea sa fie mult mai bine in viitor
De ce să-i lauzi pe ” proștii ” din Est? Ca să facă aceleași greșeli, nu? Că prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul! Cine te plătește, domnule Jacotă ?