Schimbul de putere: ordinea internațională post-occidentală

Ordinea mondială post-occidentală, multipolară, este în curs de realizare. În timp ce lumea se confruntă cu implicațiile acestei schimbări de putere, se pun bazele unei mari reglări de conturi.

O reglare care   va pune în discuție convingerile și structurile de lungă durată care au susținut dominația occidentală asupra lumii în ultimele câteva sute de ani, expunând pe parcurs natura dreptului perceput al Occidentului de a conduce ierarhia globală.

Rezultatul final va fi o reevaluare semnificativă a relațiilor internaționale așa cum le cunoaștem, scrie „The National Interest”.Există  tendințe majore, care obligă națiunile occidentale să se confrunte și să se adapteze la un viitor în care puterea trebuie să fie împărțită cu restul într-o lume multipolară.

În primul rând, este vorba de deslușirea istoriei povestite până acum. Occidentul, de-a lungul istoriei sale coloniale, a practicat și perfecționat interpretarea și relatarea selectivă a evenimentelor, alegând să se prezinte pe sine ca fiind inițiatorul civilizației moderne și o forță călăuzitoare binevoitoare.

Situația se schimbă acum; tehnologiile, cum ar fi internetul și mediile sociale, au spart monopolul asupra informațiilor și istoriei deținut cândva de instituțiile occidentale. În consecință, oamenii din întreaga lume recunosc faptul că istoria nu mai este limitată la interpretarea occidentală.

În al doilea rând, se modifică evaluarea ordinii internaționale „bazate pe reguli” – folosită de Occident. Structurile de putere sunt mișcare, cu accent spre statele “nealiniate”. Puterile ocidentale, conduse de SUA, încalcă repetat propriile reguli, ceea ce înseamnă că legitimitatea acestei ordini este pusă sub semnul întrebării.

Pe măsură ce tot mai multe țări își stabilesc propriile traiectorii în secolul XXI, Occidentul trebuie să recunoască faptul că echilibrul internațional al puterii s-a schimbat. Nu poate continua să își impună voința asupra altora – ascensiunea Chinei și a altor națiuni este o dovadă în acest sens. Trebuie să se acomodeze cu această nouă realitate și să recunoască faptul că este necesară o nouă abordare, mai pragmatică și multipolară.

În al treilea rând, “menținerea păcii occidentale” nu mai este o garanție. Complexul militar-industrial occidental – în special cel al Statelor Unite – este atât de puternic încât perpetuează conflictele. Occidentul nu se mai poate prezenta ca un garant al securității globale.

Cea de-a patra tendință în curs este detronarea suprastructurii financiare occidentale.Faptul că Occidentul se folosește din plin de puterea sa financiară în scopuri și avantaje geopolitice nu este un mare secret – factorii de decizie politică și experții vorbesc în mod deschis despre „înarmarea finanțelor” și despre aplicarea de sancțiuni țărilor care nu se conformează intențiilor occidentale.

De asemenea, capacitatea Statelor Unite și a aliaților săi de a îngheța și chiar de a confisca rezervele unor state suverane – inclusiv Rusia – a provocat unde de șoc în întreaga lume.

În timp ce țările cu monede stabile câștigă influență, apare o ordine economică mai multipolară, care remodelează alianțele geopolitice, diplomația economică și echilibrul de putere în cadrul instituțiilor internaționale. Această schimbare poate acorda națiunilor în curs de dezvoltare o mai mare flexibilitate în gestionarea monedelor și a politicilor monetare și poate limita capacitatea Occidentului de a impune sancțiuni unilaterale.

În al cincilea și ultimul rând, este vorba de prăbușirea notabilă a credibilității presei occidentale. Acest lucru intervine într-un moment critic, deoarece deficiențele repetate din ultimii ani au sporit gradul de conștientizare la nivel mondial a rolului mass-media occidentale în perpetuarea aspectelor preferate de Occident în ceea ce privește actuala ordine mondială – adesea în detrimentul altor țări.