„Nea Vasile Somnifer”, cum îi spune amicul Răzvan Boanchiș lui Vasile Dîncu, a venit cu cea mai halucinantă idee. O alianță de suprafață între PSD și USR. De suprafață, spun, fără acte, fără chitanțe, căci nu se vinde și nu se cumpără nimic.
Vasilică Dîncu vine cu argumente serioase. Dacă vrea să cadă Cîțu, USR să vină alături de PSD, să semneze și să voteze moțiunea de cenzură. Dacă le iei la bani mărunți, vezi că sunt vrăjeli ieftine de sociolog fără recunoaștere mondială, de analist politic lăsat la vatră sau premoniții de ghicitoare din Dămăroaia. Până și nea Tache Brucan era mai sigur în preziceri, căci primea instrucțiuni când de la ruși, când de la americani.
În primul rând, USR nu va bate palma vreodată cu social democrații. E de la sine înțeles, indiferent cât de tare le-ar frige buza. Barna și camarila au urlat ani de zile împotriva PSD ca, dintr-o dată, să ajungă la o înțelegere? Este doar o manevră prin care social democrații încearcă să iasă în față cu ceva, să nu-i uite lumea chiar de tot. S-or fi plictisit de atâta opoziție fără să le bată cineva la poartă. Dîncu a lansat scenariul chiar dacă nu este un adept al acestuia. Nu poate fi vorba de o compromitere a PSD cu o asemenea tâmpenie, partidul are reputația pătată suficient de mult ca un scenariu ca ăsta să-i mai afecteze cu ceva rochița oricum pătată.
Mai degrabă dezonorat ar fi USR dacă acceptă împreunarea împotriva naturii cu PSD. Nu poți să mergi pe urmele scenariului, mintea nu are atâta putere. Presupunând, prin reducere la absurd, că s-ar ajunge la o guvernare împreună. Va fi un haos, căci USR va dori să dea premierul. PSD, la fel. Rezultat, zero. Vor vrea să asigure majoritatea în Parlament. Tot haos iese, ca pe vremea când USR năvălea cu tobe și lozinci pentru a se opune. Arată ca o majoritate care va depune moțiuni de cenzură împotriva ei, căci jumătate din ea se va opune. Oricare dintre cele două bucăți. Restul e basm. Ca nea Vasile Somnifer că ar conduce, din umbră, destinele social democraților.