Rundele unu și doi merg către alianța occidentală: Europa a supraviețuit tăierii gazului rusesc, iar interdicția asupra importurilor de țiței de la Moscova a dus la scăderea prețului acestora, deși nu și a volumului. Cea de-a treia repriză a început duminică, deoarece interzice importurile de produse rafinate. Aceasta este o etapă mult mai complexă și potențial perturbatoare.
Din punct de vedere istoric, Rusia a fost un exportator major de produse petroliere, rezultatul rafinării țițeiului în motorină, benzină, combustibil pentru avioane și alte produse adecvate pentru utilizatorii finali. În 2021, a trimis 149 de milioane de tone de țiței și 99 de milioane de tone de produse rafinate în țările G7 și în Europa. 56% din țițeiul său, dar 70% din exporturile sale de produse, au mers către țările care impun acum interdicția.
Statele UE au convenit asupra unui plafon de preț pentru vânzările de produse rafinate rusești către alte țări care utilizează transportul maritim sau asigurarea europeană: 100 de dolari pe baril pentru produsele cu valoare ridicată, cum ar fi motorina, și 45 de dolari pe baril pentru produsele secundare cu valoare redusă, în principal păcură și nafta.
În timp ce țițeiul se tranzacționează în prezent în jurul valorii de 80 de dolari pe baril, prețul de piață pentru motorina non-rusă este de 110-120 de dolari, având în vedere costurile de rafinare.
Până acum, sancțiunile asupra țițeiului nu au afectat aproape deloc volumul exporturilor Rusiei, dar piețele sale au fost deturnate din Europa către Turcia, China și, mai ales, India. Motorina rusă se vinde deja cu aproximativ 20 de dolari pe baril sub nivelul pieței pentru producția altor țări.
Piața globală de rafinare a fost foarte strânsă în ultimul an, din cauza redresării cererii post-Covid, a închiderii rafinăriilor din Europa și SUA în ultimii câțiva ani dificili și a restricțiilor guvernului chinez privind exporturile de combustibil. Stocurile de motorină la nivel mondial rămân neobișnuit de scăzute.
Rusia este principalul furnizor european de motorină în vid (VGO), un produs intermediar utilizat la fabricarea benzinei și a motorinei.
„Nu este clar cum se va clasifica această motorină în funcție de plafonarea prețurilor, pe ce alte piețe ar putea ajunge sau unde ar putea găsi rafinăriile europene surse alternative de aprovizionare”, comentează în The National economistul Robin Mills, CEO al Qamar Energy și autor al cărții The Myth of the Oil Crisis (Mitul crizei petroliere).
Noi rafinării mari se deschid sau se pregătesc în China, Kuweit, Oman, Irak și Nigeria în acest an, iar China și-a majorat cotele de export de produse.
Mai multe țări pot cumpăra produse rusești – acestea pot ajunge direct la utilizatorii finali, mai degrabă decât la rafinării sofisticate. Produsele pot fi amestecate pentru a ascunde originea, iar păcura poate fi arsă în centrale electrice sau pe nave care nu sunt prea curioase în privința sursei.
Dacă plafonul pentru anumite produse este stabilit prea jos și dacă înlocuitorii improvizați pentru mecanismul complex al logisticii petroliere Rusia-Europa se dovedesc inadecvați, vor apărea penurii imprevizibile – fie că este vorba de benzină, motorină sau combustibil pentru avioane – iar prețurile pentru alternativele non-rusești vor crește vertiginos. Noile rafinării complexe din Orientul Mijlociu și din Asia, care produc carburanți cu specificații europene, vor avea de câștigat.
O parte din costurile suplimentare ale acestei replieri grăbite dispar în buzunarele intermediarilor ruși – expeditori, comercianți, brokeri și asigurători.
Sancționarea produselor petroliere este următorul pas în contracararea economică a alianței occidentale față de Moscova. Va fi mai greu de administrat și mai greu de eludat decât măsurile privind țițeiul – iar acest lucru reprezintă o amenințare și o oportunitate pentru ambele părți.
