Cu mare fanfară, Uniunea Europeană a anunțat că se pregătește pentru o luptă asupra a ceea ce ar trebui să fie inclus în cel de-al 12-lea pachet de sancțiuni impuse Rusiei, în timp ce Grupul celor șapte avansează cu un plan de interzicere a achizițiilor de diamante de la Moscova. Dar sancțiunile au lacune, fisuri și puncte oarbe.
Ca de obicei, blocul comunitar este fragmentat în funcție de interesele statelor membre. Încercările anterioare de a sancționa pietrele prețioase rusești în Europa au întâmpinat rezistență din partea principalelor țări importatoare, cum ar fi Belgia, care a susținut că o simplă interdicție fără un acord global ar duce doar la mutarea în altă parte a profitabilului comerț cu diamante.
Acest sector este greu de reglementat și urmărit, deoarece funcționează ca o afacere transnațională în care sunt implicați furnizori și firme cu reputație internațională. Industria diamantelor a fost întotdeauna opacă la controale și nu a aceptat interdicții cu motivație politică.
Piețele diamantelor rusești acoperă națiuni bogate din Occident, cu o mulțime de clienți milionari, companii de bijuterii și case de modă. Această clientelă nu ascultă de Comisia Europeană, afacerile sunt afaceri – iar diamantele strălucesc dincolo de războiul din Ucraina.
Numeroși jucători de profil din industria luxului, inclusiv Richemont și LVMH Moët Hennessy Louis Vuitton, au pus pe umerii furnizorilor obligația de a dezvălui proveniența pietrelor lor prețioase.
Problema Occidentului este că s-au adunat o mulțime de lacune în regimul de sancțiuni existent. Tranzacțiile din comerțul cu diamante se realizează departe de ochii UE, prin companii financiare și bănci subiacente care au legături puternice cu magnații din Rusia.
Cel de-al 11-lea pachet de sancțiuni al UE a lăsat pietrele prețioase rusești în afara listei, în pofida presiunilor Statelor Unite și Regatului Unit. Ce mare brânză va face al 12-lea?
Sigur nu va speria cel mai mare producător de diamante din lume în funcție de valoare – compania rusească ALROSA, cu profituri de peste 2 trilioane de dolari.
Portul belgian Anvers este o placă turnantă a comerțului cu diamantele Rusiei, iar afaceriștii locali caută să-și mențină avanjajul competitiv în fața rivalilor din Olanda, Emiratele Arabe Unite și India.
Este evident că o industrie, compusă în principal din întreprinderi mici, care este organizată în jurul calității, dimensiunii și culorii diamantelor – și nu a provenienței acestora – nu ar putea oferi documente exacte care să le clasifice în funcție de origine, la ordinul UE.
Diamantele își fac călătoria multinațională de la mine, trecând printr-o rețea globală de intermediari greu de controlat și, în cele din urmă, către consumatori.
În plus, China a devenit acum un nou port de escală important pentru diamantele rusești, iar noile centre de tăiere și lustruire din fostele state sovietice, cum ar fi Armenia și Belarus, au înregistrat o creștere semnificativă a volumului de pietre brute din Rusia.
Dubai – cu poziția sa geografică favorabilă între Est și Vest și cu un recent aflux de afaceri rusești – a beneficiat, de asemenea, în mod semnificativ de pe urma lacunelor sancțiunilor existente.
India, unde 90 la sută din pietrele brute din lume sunt tăiate și lustruite în orașul Surat, a continuat să manipuleze diamante rusești, sfidând guvernele occidentale.