Sancționarea oligarhilor ruși, după bunul plac al SUA și UE

Regimul inconsecvent care ignoră anumite persoane în legături strânse cu Kremlinul ridică întrebări despre logica restricțiilor occidentale.

Vladimir Potanin este unul dintre miliardarii Rusiei. Deține o participație la cel mai mare producător de nichel din țară, a ajutat Kremlinul să finanțeze Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci și a fost fotografiat jucând hochei cu președintele Vladimir Putin.Cu toate acestea, la șase săptămâni după invazia Ucrainei de către Rusia, Potanin  încă nu a fost lovit de sancțiunile SUA sau UE din cauza războiului.

Deși a fost adăugat pe lista de sancțiuni a Canadei și Australiei, el se află într-o categorie norocoasă – cel puțin deocamdată – a magnaților care încă sunt capabili să facă înțelegeri cu Occidentul. Potrivit Finnancial Times, holdingul lui Potanin a fost de acord săptămâna aceasta să cumpere afacerea din Rusia a băncii franceze Societe Generale.

Faptul că Potanin și alții au evitat până acum înghețarea activelor sau interzicerea tranzacțiilor pune la îndoială regimul de sancțiuni ca răspuns la agresiunea Rusiei.

Lista selectivă

„Dacă principala calificare ar fi legăturile cu Putin, lista ar fi mult mai lungă”, a spus un bancher occidental care a lucrat intens cu oligarhii ruși. Potanin nu este singur pe această listă.

Regatul Unit și UE l-au sancționat pe  Alexei Mordașov, proprietarul unuia dintre cei mai mari producători de oțel din Rusia și acționar la Bank Rossiya, ai cărei acționari includ unii dintre cei mai cunoscuți asociați ai lui Putin. Americanii nu au făcut-o.

Același lucru este valabil și pentru Petr Aven, un alt oligarh care a menținut legături strânse cu Occidentul de-a lungul anilor.

Nici SUA, nici UE nu l-au sancționat pe Leonid Mickelson, care are legături de afaceri extinse cu Ghenadi Timchenko, miliardarul și prietenul de multă vreme al lui Putin. Regatul Unit a impus sancțiuni lui Mikhelson săptămâna trecută.

Alisher Usmanov, magnatul rus al metalelor și mineritului, a fost lovit de sancțiuni de către SUA imediat după războiul din Ucraina, dar companiile sale au fost cruțate.

Roman Abramovici a fost plasat sub sancțiuni în UE și Marea Britanie, dar nu și în SUA, după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut să fie scutit, având în vedere rolul său de  mediator în discuțiile de pace.

Într-un alt caz, Marea Britanie și UE au impus sancțiuni lui Andrei A. Guriev, directorul executiv al PhosAgro, producătorul rus de îngrășăminte fosfatice, dar nu și tatălui său, Andrei G. Guriev, cel mai mare acționar al companiei. A scăpat și cel de-al doilea acționar important, miliardarul Vladimir Litvinenko, care a fost consilierul tezei de doctorat al lui Putin la Sankt Petersburg. Niciunul dintre cei trei nu a fost vizat de SUA.

Ultimele runde de sancțiuni reprezintă o abatere de la pachetele anterioare și  par să ocolească afaceriști cu un rol important în economia rusă, indiferent de legăturile lor cu Kremlinul.

Foști oficiali americani și oameni familiarizați cu deliberările din cadrul administrației Biden au spus că un motiv pentru natura selectivă a regimului  de sancțiuni a fost că Washingtonul a vrut să evite greșelile pe care le-a făcut atunci când a vizat compania de aluminiu Rusal și En+ a oligarhului rus Oleg Deripaska în 2018.

Sancțiunile au provocat tulburări pe piață, deoarece prețurile aluminiului au crescut și clienții industriali s-au grăbit să își asigure aprovizionarea. Pentru a ușura perturbarea, SUA au fost forțate să emită derogări companiilor și afaceriștilor occidentali care lucrează cu grupurile ruse și, în cele din urmă, au scos complet Rusal și En+ de pe lista sa de sancțiuni.

Sancțiunile împotriva lui Potanin și companiilor sale ar putea afecta piețele de nichel și paladiu, componente cheie pentru bateriile auto și convertizoarele catalitice, cauzând probleme producătorilor de automobile. Mikhelson este fondatorul și președintele producătorului de gaze naturale lichefiate Novatek.

Regimul UE este, de asemenea, plin de inconsecvențe.
În mai multe cazuri, șefii executivi ai companiilor rusești, mai degrabă decât proprietarii, au fost vizați în primă instanță, într-o mișcare în mare parte simbolică care scutește efectele economice mai ample.