Până nu demult se promiteau poduri pe unde nu trecea niciun râu, cinematografe unde nu exista curent electric și săli de fitness în comune a căror populație trecea binișor de 70 de ani. Au lipsit spălătoriile auto din comunele urcate în creierul munților, unde nu ajungi decât călare sau cu piciorul, parcurile din satele depopulate și locurile de joacă pentru copii acolo unde aceștia nu mai există. Nu e timpul pierdut, mai avem alegeri. Înainte, de bază la alegeri erau gălețile, pungile de partid cu făină, ulei, zahăr, orez sau nelipsiții pui aroape proaspeți. S-au dus și vremurile alea. Acum, mita electorală a fost regândită.
De ce să mai bage partidul mâna în buzunarul propriu când poate da o mită la care, culmea, am contribuit toți? De ce să se mai căznească născocind inginerii financiare pentru a-și acoperi cheltuielile, când este mult mai simplu să dea mită chiar din banii noștri?
Să-i pomenească și să-i voteze
Credeți că magistrala de metrou Drumul Taberei este făcută din fondurile proprii ale PNL? Nu, banii nu au venit de la liberali, ci au fost prevăzuți în bugetul de stat. Iar asta înseamnă că am contribuit toți, prin taxe, impozite și alte dări. Însă PNL a răstălmăcit momentul lansării tocmai pentru a crea impresia că este, în exclusivitate, opera lui. Tronsonul respectiv putea fi dat în folosință de multă vreme, dar s-a așteptat campania electorală a alegerilor locale. Inaugurare cu mult fast, cu președintele țării, cu premier și oficialități alese pe sprânceană. Și-au dat mâna pentru a oferi un spectacol ridicol, din care a lipsit doar soborul de preoți care să sfințească turnicheții, șinele și roțile.
Nu are nicio importanță că a fost nevoie de nouă ani pentru a construi zece stații întinse pe parcursul a șapte kilometri. Totul a picat la țanc, în buza alegerilor, pentru ca Guvernul să-și poată face campanie. Discursurile pompoase, făcute pentru a scoate în evidență strădania liberalilor, ca și momentul inaugurării, aveau un singur scop. De a convinge alegătorii că partidul de guvernământ merită să fie votat și trebuie să câștige și Primăria Capitalei, și primăriile de sector. Că uite, de aia s-au chinuit ei să termine cât mai repede, ca să aibă electoratul un metrou până în centru. Și să-i pomenească. Și să-i voteze. Dacă linia se inaugura în vară, de exemplu, nu mai avea niciun efect. Până la alegeri, uita lumea.
Șpagă de 19,5 kilometri
După câteva zile, o altă inaugurare. La fel de penibilă ca și cea de la metrou. Cu aceleași personaje despre care nu îți dai seama dacă mai reprezintă ceva în stat sau sunt figuranții de serviciu ai campaniei PNL. 17 kilometri și ceva de autostradă. De pe orice autostradă aflată în lucru, căci tabloul ar fi fost același. Cu un președinte care declară că nu a venit festivism, deși asta a făcut. Să tai panglica inaugurală pentru un drum de 17 kilometri, lăudând Guvernul Orban, nu se poate numi altfel. Cu un prim-ministru care are grijă să scoată PNL în față, deși lucrările, în marea lor parte, au fost făcute de alții.
Este tot o mită electorală, pe care doar naivii sau încuiații nu pot sau nu vor să o decripteze. Totul trebuie speculat, orice ocazie trebuie fructificată în favoarea PNL. Luni se va inaugura și calea ferată ce leagă Gara de Nord cu Aeroportul Henri Coandă. Probabil că președintele va da și el o tură cu trenul și va avea un discurs la fel de prețios, pentru a marca o altă victorie a liberalilor. Teoretic, nu ar trebui să participe, pentru că lunea face parte din weekendul lui și niciodată nu a venit la București mai devreme de marți. Dacă va fi prezent, va fi cu atât mai evident că asistăm la o altă mită electorală. De data aceasta, ceva mai mare. De 19,5 kilometri.
De ce nu și bordurile?
Câți sesizează că inaugurările ce se poartă acum la PNL, în prag de alegeri, sunt mituiri grosolane? Nepedepsite de lege, pentru că nu pot fi prevăzute decât în vreo lege a moralității politice. Or legi morale nu există, după cum nu există nici morală în politică. Acum au apărut și măștile promise de liberali de luni de zile pentru defavorizați.
Taman acum. Găleata cu inscripția partidului a fost înlocuită de o linie de metrou. Kilul de zahăr a fost schimbat cu o bucată de autostradă și litrul de ulei cu cu un trenuleț. Dacă ar avea cum să schimbe bordurile în toată Piața Victoriei, liberalii nu s-ar da în lături să o facă. Să se bucure tot poporul. Și să-i pomenească. Și să-i voteze.
