Germania și restul Europei nu mai primesc gaze naturale prin Nord Stream 1. Dincolo de modul în care continentul reușește să supraviețuiască în această iarnă, decizia Rusiei de a întrerupe aprovizionarea prin gazoductul său va avea ramificații serioase pe termen lung.
Una dintre cele mai importante relații strategice din ultima jumătate de secol de politică europeană a fost cea dintre Germania și Rusia în domeniul energiei. Pare să se fi încheiat acum, fără nicio perspectivă clară de revenire.
Ca și până acum, Gazprom a invocat scuze tehnice. De data aceasta, au susținut că o scurgere de petrol a determinat Rostekhnadzor, autoritatea de reglementare a rețelei de stat din Rusia, să ordone închiderea conductei până când aceasta va fi reparată. La fel ca și celelalte justificări, notează The Spectator, aceasta nu rezistă la control și este clar că motivația reală este reprezentată de sancțiunile occidentale și de sprijinul acordat Ucrainei.
Pe termen scurt, provocarea va fi asigurarea securității aprovizionării pe timp de iarnă. Fluxurile Nord Stream au reprezentat în mod direct aproximativ 3,6% din importurile de gaze ale UE săptămâna trecută și 27% din importurile rusești în mod specific.
Deși cumpărătorii au reușit să continue să umple depozitele în ritm accelerat prin reducerile progresive ale producției Nord Stream, susținute de un sprijin guvernamental substanțial, finalizarea ultimei etape va fi din ce în ce mai dificilă. În prezent, Europa este foarte aproape de a nu mai avea deloc gaz rusesc în timpul iernii, ceea ce reprezintă cel mai rău scenariu absolut.
Este imposibil de spus cât de rău va fi, deoarece depinde de cât de blândă va fi această iarnă. Dar, indiferent de vreme, UE se baza de obicei mai mult pe gazul rusesc în timpul iernii decât în timpul verii. Raționalizarea consumului pare inevitabilă.
Germania a dezvăluit un pachet foarte mare de măsuri de sprijin, inclusiv o frână a prețului energiei electrice. Măsuri precum plafonarea prețului la gaze, care ar fi părut extrem de radicale chiar și în urmă cu o lună sau două, primesc acum o atenție serioasă.
Pe termen lung, pentru Europa, evenimentele din această vară înseamnă o reașezare economică și geopolitică serioasă. Un pilon al modelului economic orientat spre export al Germaniei și al mixului de politici „competitivitate înainte de toate” a fost aprovizionarea abundentă cu energie rusească ieftină, cu un câștig și pentru liderii ruși, înainte și după destrămarea URSS.
Dar relația pare să se fi terminat, cel puțin atâta timp cât Vladimir Putin rămâne la putere. Momentul cheie a fost falimentul Uniper, cel mai mare cumpărător de gaze rusești din Germania.
Problemele serioase în care s-a aflat ca urmare a întreruperilor de la Nord Stream au demonstrat tuturor celorlalți din industria energetică că dependența de Rusia pentru a-și respecta angajamentele contractuale este pe riscul lor.
În prezent, există pur și simplu un risc politic prea mare pentru ca o firmă al cărei model de afaceri se bazează pe contracte de gaze rusești pe termen lung să fie viabilă din punct de vedere comercial, cel puțin fără un sprijin guvernamental explicit.
Diferiți politicieni ar putea pleda public sau mai puțin public pentru ca UE să-și retragă sprijinul acordat Ucrainei pentru a aduce înapoi gazul rusesc. Dar, dincolo de această iarnă, nu se va schimba mare lucru. Rusia și-a folosit arma energetică, iar acum nu mai există cale de întoarcere.