Declarația liderului PSD, că guvernul acesta o să plece când va ieși lumea în stradă și-l va lua în furci a stârnit agitație la galerie. Desigur, ea poate fi interpretată în fel și chip. Dar ascunde și un sâmbure de adevăr.
Există voci care spun că ar fi o instigare a populației la răscoală și revoluție. Eu cred, însă, că cetățenii nu au nevoie de instigare, au suficiente motive să se revolte și fără declarația lui Marcel Ciolacu. Apoi, dacă aruncăm un ochi prin istorie, nu mi se pare că vreo răscoală a pornit cu aprobare sau îndemn de la vreun partid. Nu de instigare au nevoie românii și nici de îndemnul voalat sau nu al liderului PSD. Au nevoie doar de o scânteie care să îi scoată în stradă, iar aceasta se poate produce oriunde. Și oricând. Aroganța, cinismul, incompetența și setea nestăvilită de putere a coaliției de guvernare sunt de ajuns pentru a-i determina pe români să devină mai energici.
Este limpede că nimeni nu vrea violențe, dar, pe de altă parte, nici să ții în frâu o mulțime dezlănțuită nu e ușor. Unei mase nemulțumite și nervoase nu-i poți vorbi de proceduri parlamentare complicate, de presiuni făcute asupra guvernului pentru a pleca. Nu o interesează, n-are răbdare și, apoi, s-a săturat de explicații și de promisiuni. Nu cred că populația va ajunge până acolo, încât să se răscoale ca la 1907, cu furci și topoare. Dar tot îi face cu ochiul măcar o revoltă scurtă, cu huiduieli, în care să-i alerge pe guvernanți pe străzile patriei. O răzmeriță mai ușoară, așa, ca un șpriț de vară, cu mânecuță scurtă. O rebeliune cu înjurături și flegme patriotice.
Nu știu dacă e de ajuns atât, dacă guvernanții vor înțelege mesajul. Sunt prea ocupați de conservarea puterii pentru a mai avea ochi și pentru așa ceva. Nu mă situez, în general, de partea PSD. De asta nici nu-i acord prea mult credit lui Marcel Ciolacu în privința declarației. Și asta pentru că românii i-au luat-o cu mult înainte. S-au gândit la o răzmeriță cu mult înaintea lui.