În timp ce amurgul învăluie capitala Germaniei, Olaf Scholz se află la balconul cancelariei sale, privind în depărtare pe lângă un francez destul de nervos care gesticulează lângă el.
Nu este o caricatură, ci o fotografie oficială a întâlnirii lui Scholz cu președintele francez Emmanuel Macron la Berlin săptămâna trecută, oferind o metaforă potrivită pentru poziția distantă a cancelarului german față de restul Europei.
Indiferent dacă problema se referă la livrările de arme către Ucraina sau la modul de amortizare a impactului creșterii prețurilor la gazele naturale, abordarea lui Scholz a fost clară: Germany First! Mesajul nu a trecut neobservat.
Planul Berlinului de a înființa un fond de urgență de 200 de miliarde de euro pentru a subvenționa prețurile la gaze a declanșat un răspuns furios din partea unor lideri europeni.
Premierul polonez Mateusz Morawiecki l-a acuzat chiar pe Scholz de „egoism” și de „distrugerea” pieței unice. Preocuparea este că subvențiile germane vor oferi producătorilor din această țară un avantaj neloial față de industria din alte țări ale UE.
„Cea mai bogată țară, cea mai puternică țară din UE încearcă să folosească criza energetică pentru a obține un avantaj competitiv pentru afaceri pe piața unică. Acest lucru nu este corect, nu așa ar trebui să funcționeze piața unică”, a declarat Morawiecki în marja unui summit informal al UE desfășurat vineri la Praga.
Atât prim-ministrul finlandez Sanna Marin, cât și liderul estonian Kaja Kallas au exprimat preocupări similare, deși într-un limbaj mai cuminte, solicitând un plan al UE pentru a rezolva problema.
Șeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, a avertizat şi el că măsurile germane „ar putea genera o problemă de coeziune în piaţa internă europeană”.
Scholz s-a întrecut în declarații sforăitoare despre felul în care războiul Rusiei în Ucraina „a dat o nouă viață cuvântului solidaritate în Europa”, dar imediat după atacul trupelor lui Putin a aprobat în viteză un fond special(Sondervermogen) de 100 de miliarde de euro, care vizează nu securitatea UE, ci a Germaniei.
În mod similar, abordarea guvernului său față de deficitul de gaz și electricitate care se profilează în această iarnă s-a concentrat direct pe Germania, mai degrabă decât pe Europa.
Săptămâna trecută, Scholz a vizitat Spania, unde a făcut presiuni pentru finalizarea unei noi conducte de gaz din peninsula Iberică către nordul Europei, pentru a compensa aprovizionarea pe care Germania a pierdut-o de la Rusia. Macron s-a opus vehement planului, care ar traversa teritoriul francez, argumentând că nu are sens din punct de vedere economic.
Acest punct de vedere este împărtășit de Comisia Europeană, dar cancelarul german merge oricum înainte, analizând chiar și posibilitatea ca proiectul să ocolească Franța cu totul.
Mai supărător, retorica lui Scholz vine după ce Germania a căutat îndârjit gaze rusești și a insistat asupra „dialogului” cu Moscova, în pofida repetatelor lovituri din partea lui Vladimir Putin.
Mai grav, Scholz se dovedește un veritabil urmaș al Angelei Merkel – apropierea față de Gazprom a fost unul dintre pilonii mandantului fostului cancelar – și a declanșat de fapt criza energetică europeană. Germany First o va agrava. S-a ales praful de solidaritatea UE, fiecare pe cont propriu.