Sâmbătă seară, 13 septembrie 2025, liniștea aparentă a României a fost, din nou, spulberată de o provocare devenită marcă înregistrată „Federația Rusă”. O dronă rusească a pătruns în spațiul nostru aerian, traversând nordul județului Tulcea – nu a fost un vis, nici un exercițiu, ci o minge metalică venită de la vecini, urmărită de două avioane F-16 ridicate în grabă de la Baza 86 Fetești. Locuitorii din zonă au primit mesaje RO-alert: «Posibilitate prăbușire obiecte din spațiul aerian». Asta e realitatea, iar restul, teatralitate politică.
Incidentul din weekend nu-i vreo întâmplare izolată, ci încă o piesă pe tabla complicată a tensiunilor din regiune.
Miniștrii cu zel ideologic
Până aici, scenariul ar putea părea doar o banală cronică militară, dacă nu s-ar suprapune cu un detaliu teribil: pârghiile apărarării – butoanele, comenzile, factorii de decizie – sunt ținute de USR. Ionuț Moșteanu e în fruntea MApN, iar alte ministere-cheie din guvernul Ilie Bolojan sunt populate de aceiași „specialiști” ai contestării online: juriști de weekend, influenceri cu CV, toată floarea cea vestită a națiunii „hashtag-iste”, recte partidul protestatarilor de Piața Victoriei.
Și aici începe adevărata dramă. Pentru că provocările externe, oricât de periculoase ar fi, pot fi gestionate dacă statul are conducători responsabili. Dar, când duci siguranța națională la schimbătorul de stări, să nu te miri că pe radar îți intră drone rusești! Când cei de la vârful Ministerului Apărării sunt oameni fără experiență, crescuți în cultura „scandalului perpetuu”, a lozincilor și a executării de ordine venite pe filiera rețelelor progresiste, atunci riscul devine uriaș.
USR a tratat politica fix ca pe o petrecere permanentă: urli, îți bagi, dai replay la ce primești pe „Insta”. Din păcate, când vine vorba de interceptat o dronă la frontiera NATO, trending-ul nu oprește o rafală, nu acoperă epava care cade, nu apără cetățenii. Dacă șefia Armatei Române înseamnă azi live-uri, selfie-uri și management de criză pe „reel”, mai bine ne apărăm cu like-uri; și nu sunt neapărat ironic!
În 2025, România este apărată de politicieni mai degrabă obișnuiți să facă live-uri pe Facebook decât să înțeleagă hărți de luptă.
Să nu ne ascundem după degete: USR are două calități la care este excepțională – scandalul și obediența față de rețelele transnaționale de PR. Ei fac valuri, dar nu știu să construiască bodegi. Relațiile lor externe și „experiența” în organizat mitinguri la colț de stradă nu se traduc miraculos în hărți de război sau în protocoale de interceptare. Dacă politica de apărare a României s-a transformat în „campanie de branding”, atunci șansa unei erori, fie ea tehnică, de comunicare sau de judecată, explodează la cea mai mică scânteie.
Și când erorile sunt la granița cu un regim agresiv, «explozia» își poate schimba sensul.
Alte Moșteanu și alții ca el, niște oameni fără rădăcini în responsabilitatea de stat, sunt capabili să arunce România într-o aventură militară doar ca să arate că sunt „fermi”. Din inconștiență sau din zel ideologic, ne pot duce direct într-o spirală care să declanșeze Al Treilea Război Mondial.
Generali de carton
Dar nu numai politicul e vinovat. Dacă într-o parte avem USR, la nivel militar descoperim o altă problemă – vorbesc despre o castă militară teleghidată formată din generali pentru care războiul este spectacol, iar pensionarea, trofeul suprem.
Hai să o spunem pe aia dreaptă: cei mai mulți dintre generalii MApN sunt niște oameni care abia așteaptă să prindă pensia specială! Soldați ai dosarului, ai biroului și ai ședințelor, acești „strategi” fac carieră nu pe front, ci pe holurile culoarele Ministerului Apărării. Pentru ei, războiul e o joacă. Un joc video pe care îl privesc relaxați, știind că propria carieră se termină oricum cu o pensie de lux.
Generații de ofițeri educați în birourile MApN și sacrificați pe altarul pensiilor speciale au transformat arta apărării într-un roaming comod.
Prin birouri, deja se fac glume. Când alarma sună, mulți dintre generalii armatei scot telefonul și verifică întâi dacă nu cumva i-a apelat Radu Tudor. Abia așteaptă să vină vreo invitație de la Antena 3. Chemarea la tv reprezintă pentru ei adevăratul front, de fapt. Se tolănesc în fotolii de piele, își pun chipiul pe masă, și își dau cu părerea doct despre geopolitică, NATO, flancul estic și provocările Kremlinului. Un spectacol penibil, în care oameni care n-au mai pus mâna pe armă de decenii vorbesc cu gravitate despre „lecțiile războiului modern”, mestecând fraze „strategice” în fața camerelor: «Trebuie calm, dialog, reevaluare».
În studioul tv, războiul devine demnitate amortizată de reclamele de după pauză.
Vulnerabilitatea României este reprezentată fix tocmai de acest amestec toxic de amatorism politic și indolență militară, miniștrii USR-iști și generali cu gândul la pensiile speciale.
România între două lumi
Da, rușii ne dau târcoale, iar provocările lor vor continua! Asta e limpede! Moscova știe unde să apese, știe unde suntem slabi și știe că poate să ne încerce răbdarea. Dar întrebarea esențială nu e ce face Rusia, ci ce face România. Sau, mai bine zis, ce poate să facă România cu o clasă politică infantilă și cu o armată condusă de generali de carton.
Mai periculos decât dronele lui Putin este să fii apărat de o gaşcă de influencer-ministrați și de generali cu fler pentru pensie.
Este urgentă o trezire: profesionalizarea managementului de criză, întărirea capacităților operaționale reale, recrutarea de competenţe – nu de like-uri – la vârful statului. Până atunci, când auzi „Ro-Alert” și vezi un F-16 la orizont, imaginează-ți că te apără o echipă de PR. Gândește-te că la butoane s-ar putea afla cineva care postează în timp ce tu cauți adăpost.
Rușii pot lovi năprasnic, negreșit. Dar ce ne omoară realmente este zgomotul intern: scenariile televizate, bravadele politice și generalii de carton. Iar când scena arde, țara nu mai are timp de povești. Dacă nu suntem atenți, ne vom trezi că în loc să fim scutul estic al NATO am ajuns veriga slabă. Cea care întotdeauna cedează prima.
