În urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 din SUA, experții americani se întrebau plângând: „De ce ne urăsc?”. La un an de la începerea războiului lui Vladimir Putin în Ucraina, o variantă a acestei întrebări a început să prindă contur: „De ce unii nu-i urăsc pe ruși?”
Reticența guvernelor non-occidentale de a impune sancțiuni Moscovei poate fi ușor explicată prin interese economice. Dar cum se poate explica de ce publicul non-occidental nu simte mai multă indignare morală față de agresiunea directă a Kremlinului?
Un nou studiu, „United West, Divided by the Rest”,arată că războiul și regresele militare rusești nu au forțat populația din multe țări non-occidentale să își diminueze părerea despre Rusia sau să pună la îndoială puterea sa relativă.
Rusia este văzută fie ca un „aliat”, fie ca un „partener” de către 79% dintre persoanele din China (ceea ce nu este surprinzător). Dar același lucru este valabil pentru 80% dintre indieni și 69% dintre turci. În plus, aproximativ trei sferturi dintre respondenții din fiecare dintre aceste țări consideră că Rusia este fie mai puternică, fie cel puțin la fel de puternică, așa cum o percepeau înainte de război.
Și în timp ce o mulțime de americani și europeni doresc ca Ucraina să câștige, chiar dacă înseamnă un război mai lung și dificultăți economice pentru ei înșiși, majoritatea chinezilor, indienilor și turcilor au declarat că ar prefera ca războiul să se oprească cât mai curând posibil – chiar dacă înseamnă ca Ucraina să renunțe la o parte din teritoriul său.
Și consideră că sprijinul occidental pentru Kiev este motivat de alte motive decât protejarea integrității teritoriale a Ucrainei sau a democrației sale.
Sprijinul occidental acordat Ucrainei, în special livrarea de arme avansate, a facilitat acceptarea de către națiunile non-occidentale a narațiunii Kremlinului privind conflictul ca un proxy pentru confruntarea dintre Rusia și Occident, scrie Ivan Krastev, politolog și editor Financial Times.Acest lucru explică de ce înfrângerile militare ale Moscovei în mâinile forțelor ucrainene abia dacă se înregistrează pentru mulți din așa-numitul sud global. Dacă Rusia se confruntă cu Occidentul în ansamblul său, nu este surprinzător faptul că nu a avut succes.
Confruntați cu astfel de atitudini publice, analiștii occidentali deplâng, de obicei, efectul coroziv al propagandei rusești și moștenirile colonialismului. Dar mult mai important este faptul că europenii văd în război o întoarcere la polarizarea de tip Război Rece între două blocuri antagoniste, în timp ce alții tind să creadă că lumea se fragmentează în multiple centre de putere. În cuvintele unui fost diplomat indian de rang înalt, pentru mulți din afara Occidentului „războiul din Ucraina este despre viitorul Europei, nu despre viitorul ordinii mondiale”.
Prin ignorarea războiului din Ucraina, fie conștient, fie inconștient, aceștia pun la îndoială centralitatea Europei în politica globală, subliniază Krastev.
Deși Putin și propagandiștii săi pot fi ușurați de modul în care societățile non-occidentale privesc ceea ce se întâmplă în Ucraina, întrebarea „de ce unii nu-i urăsc pe ruși” are și un răspuns mai puțin măgulitor pentru Moscova.
Țările în curs de dezvoltare nu sunt indignate de agresiunea lui Putin pentru că Rusia a încetat să mai fie văzută ca o superputere globală. Pentru națiuni precum India și Turcia, Rusia a devenit ca ele, așa că nu trebuie să le fie frică de ruși. Privilegiul obișnuit al puterilor regionale este de a nu fi urâte în afara regiunii lor; Moscova se bucură acum de acest privilegiu.
Uniunea Sovietică a fost o superputere ideologică. Putin, pe de altă parte, nu are o agendă transformatoare în afara proiectului său imperial în spațiul post-sovietic. Grupul Wagner sunt mercenari care luptă pentru bani, nu pentru idei.
În mod paradoxal, tocmai lipsa de soft power a Rusiei este cea care lasă lumea non-occidentală relativ indiferentă la ceea ce fac rușii în Ucraina.
Acum că este doar o „mare putere mijlocie” printre multe altele, războaiele Rusiei se amestecă în toate celelalte conflicte din lume – își fac loc alături de violențele din Siria, Libia, Etiopia și Myanmar. Războiul din Ucraina nu este un punct de cotitură în imaginația non-occidentală. Explicația e simplă: Rusia nu mai este suficient de importantă pentru a fi urâtă.