Invadarea Ucrainei, o acțiune inevitabilă, după cum a numit-o Vladimir Putin, s-a întors împotriva Kremlinului. Dincolo de sancțiuni economico-financiare, dincolo de atitudinea Occidentului (reticența) față de absolut tot ce vine dinspre Moscova, Federația Rusă își vede dinamitate acum și relaţiile cu fostele naţiuni din blocul estic. De fapt, cu sateliții din trecut ai URSS, de la Chișinău și Tbilisi până la Astana.
Mini-războiul din Ucraina a amplificat în Asia Centrală (plus Europa de Est) temerile legate de o posibilă viitoare agresiune rusă în ţări ca Moldova, Georgia, Kazahstan sau Azerbaidjan.
Tineretul condamnă războiul dus de Rusia
Cândva aliate declarate ale Moscova, azi aceste capitale își reevaluează (cel puțin asta) rolul de partener stabil.
Însă, poate ce nu au luat în calcul serviciile de informații ruse este că, înainte de orice, invadarea Ucrainei vecine a accelerat tendinţa (deja vizibilă) în rândul tinerilor născuţi după epoca Uniunii Sovietice de a adopta o poziţie tot mai vocală împotriva influenţei și prezenței ruse în regiune.
Una peste alta, acțiunile lui Vladimir Putin s-au întors ca un bumerang împotriva lui. Ucraina a fost folosită de Vestul potrivnic Rusiei ca să unească „lumea liberă”, întărind o coaliție condusă de SUA, din care azi mai multe națiuni vor să facă parte (Finlanda și Suedia). Apoi, ca la un semnal, tot Occidentul a acceptat fără crâcnire impunerea de sancţiuni nemaiîntâlnite în istoria omenirii.
„Revoluție portocalie” în Georgia
Vecinii apropiați ai Rusiei se revoltă, iar eforturile de ani de zile ale Moscovei de a cultiva elite politice loiale, de a dezvolta sentimentul încrederii în garanţiile de securitate oferite de Kremlin şi (mai ales!) de a insufla nostalgia după epoca URSS au fost spulberate de implicarea hotărâtă a Americii.
În Georgia, o lege pregătită de Guvern cu privire la „agenții străini” care operau în țară a „ridicat” societatea civilă împotriva autorităților. De fapt, a fost pretextul oferit americanilor, care și-au putut activa „celulele” din Tbilisi, aruncând capitala georgiană în haos. Tinerii, mobilizați pe rețelele de socializare, au ieșit la proteste purtând pancarte cu mesajul „Nu legii ruseşti!”. Cu toții au scandat împotriva spiritului de autocraţie şi a imperialismului care azi este puternic asociat cu influenţa Moscovei în țară.
„Toată lumea ştie că Rusia nu este populară în Georgia”, afirmă Korneli Kakacia, profesor la Universitatea de Stat din Tbilisi şi director al Institutului Georgian de Politică. „Protestatarii vor, de asemenea, să le arate georgienilor care ar fi rezultatul acestei legi. Uitaţi-vă doar la ce s-a întâmplat cu Rusia! Și-a pierdut soft power-ul, Moscova nu mai ştie ce atitudine să afișeze în relaţia cu vecinii. Folosește doar forţa brută”, a mai adăugat el.
Situația este similară și în Kazahstan.
Nargis Kassenova, director al programului pentru Asia Centrală la Centrul Davis pentru Studii Ruse şi Eurasiatice de la Universitatea Harvard, exclamă: „Cum să trăieşti lângă acest tip de stat, care este toxic?! Este dificil, pentru că vulnerabilităţile sunt mari şi sunt pe toată linia. Nu ne putem muta din regiune şi trebuie să trăim alături de Rusia pentru totdeauna. Aşa că trebuie să găsim un modus vivendi. Nu este uşor, dar poate că este o şansă bună de a construi o anumită suveranitate şi de a ne decupla parţial de Kremlin”, mai arată cercetătoarea care se gândește cu sufletul la patria în a văzut lumina zilei.
Azerbaidjan și Armenia au acum și un dușman comun
Vladimir Putin s-a implicat direct în conflictul din Nagorno-Karabah și în 2020 a negociat o încetare a focului între Azerbaidjan și Armenia.
Ca parte a acestei înţelegeri, Moscova a obținut detașarea unui contingent de 2000 de militari („pacificatori”) în zonă, Putin pozând apoi drept un negociator abil. Dar, de când cu Rusia „blocată” în Ucraina, în regiune au reapărut tensiunile, astfel că Azerbaidjanul (încurajat de „cineva) și-a permis să blocheze singurul coridor terestru către enclava Nagorno-Karabah, ceea ce a dus la o penurie de alimente şi electricitate în zonă. Marginalizată de Kremlin şi lăsată fără întăriri, echipa de 2000 de soldați ruși nu a intervenit, permițându-le azerilor să-i măcelărească pe armeni.
Care armeni se declară acum dezamăgiți de așa-zisul protector al lor. „Nu numai că Rusia este distrasă, dar este pur şi simplu copleşită de invazia sa eşuată din Ucraina”, este de părere Richard Ghiragosian, şeful Centrului diplomatic pe relația cu Azerbaidjanul. „Pentru Armenia, Rusia a devenit o provocare mult mai serioasă decât credeam. Iar provocarea de care vă vorbesc este că Rusia a devenit un partener nesigur. În același timp, Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (condusă de Rusia) e lipsită de sens, nu mai are nicio putere”, punctează expertul.
Moldova, punct strategic
Iată că, treptat, Rusia a început să-și piardă influența în rândul sateliților fostei URSS. Și cel mai bun exemplu (după Ucraina) este Republica Moldova, acolo unde președintele și Guvernul trag (la nivel declarativ) cu toate gloanțele în Moscova.
Maia Sandu vorbește despre o lovitură de stat pregătită de ruși – „Planul includea sabotaje şi persoane antrenate militar, deghizate în civili, care să desfăşoare acţiuni violente, atacuri asupra clădirilor guvernamentale şi luări de ostatici” -, autoritățile închid sursele media în limba rusă, iar populația este împiedicată să se adune la Chișinău pentru proteste împotriva guvernanților.
Nici în Asia Centrală, altădată „backgroundul” Federației Ruse, situația nu este limpede și relațiile, optime. Țările de aici au început să devină tot mai pragmatice și să se gândească la o modalitate prin care pot profita la maximum de situația tulbure în care se află Moscova. De exemplu, vezi atitudinea plină de curaj afișată de liderul tadjik Emomali Rahmon, care a trimis o scrisoare Kremlinului prin care cere, printre altele, și un respect mai mare, inclusiv mai multă atenţie din partea președintelui Vladimir Putin.
Iar recenta vizită a americanilor în regiune explică de ce politica SUA față de Rusia e de „totul sau nimic”: Washingtonul caută să zdrobească Moscova chiar și în cel mai sigur punct al său, refugiul din Asia Centrală.