Scandalul în Kiseleff 10 a luat proporții cât casa. Surse din PSD ne spun că s-a ajuns de la o stare de tensiune crescândă până la nevorbit. Ce s-a întâmplat? Pe scurt, Sorin Grindeanu și Daniel Băluță se ceartă pe banii de la planșeul „Unirii”. Adică, s-au luat de la ceea ce ține partidul „în viață”… sau măcar așa cred ei.
Se spune că banii sunt ochiul dracului și, ca întotdeauna când își bagă diavolul coada, ies scântei. În cazul de față, Grindeanu îi reproșează lui Băluță că nu aduce bani la partid, iar visteria PSD-ului e cam goală. În joc sunt milioane de euro învârtite pe axa firme de construcții – devize – directori de primărie, asta pentru cine se întreabă despre ce bani vorbim. Că doar tradiția nu se uită, nu-i așa?
Partidul Social-Democrat e mare și foamea celor de la vârf, la fel. Cum ordinul pe unitate e ca toată lumea să „cotizeze” din ce prinde, vocile cu greutate acuză: „șeful” din „4” se adapă doar el din „fântâna” de la Unirii și nu lasă nicio picătură și altora. Clasic PSD: cine știe, profită.
Băluță vrea transferul, din Luică la Cotroceni
Apropo de Băluță, toată lumea din anturajul său știe ce vrea: să candideze la „Capitală” acum, iar în 2030 țintește direct președinția României. Crede că anveloparea blocurilor din Berceni îi va aduce voturi cu nemiluita din Carei până la Suceava. În mintea lui, fiecare fațadă colorată este un vot adunat, fiecare calorifer izolat e un mesaj politic sublim: „Uitați-vă ce fac eu pentru voi!”. Cât timp Grindeanu verifică visteria partidului, Băluță își face calcule ca un strateg de șah, doar că are tabla întreagă înclinată și cam încep să-i cadă piesele una după alta.
Planul lui are toate ingredientele marilor ambiții: este spectaculos, aparent util, dar în același timp fragil și dependent de așteptările unor alegători care, să fim serioși, nu știu nimic din „mărețele” realizări din Sectorul 4 și nici nu dau doi bani pe aceste personaje. Omul se și vede, deja, pe scena centrală, cu un zâmbet larg și promisiuni care sună bine la televizor, ignorând complet că politica nu se face cu blocuri izolate sau din proiecte cu poze frumoase pe Facebook. Ambiția lui e atât de mare încât a uitat că între Capitală și Cotroceni mai există un teritoriu complicat, numit realitate.
Dar, dincolo de certuri pe „mălai” și planuri personale de parvenire politică, în Kiseleff sună alarma și dintr-un alt motiv – Titus Corlățean poate fărâmița partidul prin demisia sa. Plecarea lui, urmată de așteptatele „dezertări” ale lui Robert Cazanciuc, Constantin Toma și alții, plus cooptarea lui Victor Ponta în rândurile lor, va arunca PSD-ul în aer.
Cel puțin acesta-i riscul pe termen mediu, dar unul pe care Grindeanu și Băluță nu-l văd, că pe liderii din teritoriu nici nu-i mai interesează ce se întâmplă pe la București.
În ritmul ăsta, vom avea două PSD-uri mai mici, de un derizoriu 10%, în locul unui singur partid, mare și puternic. Iar AUR, la viteza de autodistrugere a PSD, va ajunge cel mai puternic partid din România, când social-democrații se vor duce în cap.
Și, atunci, „fântâna de la Unirii” va rămâne secată. De ce? Pentru că unii au uitat că politica se face pe echilibru și strategie.
În timp ce banii frământă nervii și ambițiile personale sunt împinse în față, partidul ăsta se scurge încet, ca nisipul printre degete. Și nimeni nu pare să observe că, în goana după „cotizații”, PSD ar putea pierde chiar ceea ce îl ține în viață: electoratul.
